Autor Alexandra Amariei

Emanuel e un tip mișto rău. În vârstă de vreo 40 de ani, îi dai maximum 30 (oscilez între suspendare și executare, juriul încă mai deliberează). Înalt, suplu, fost polițist convertit în corporat(r)ist, are o voce calmă și răscolitoare simultan. Yup, a walking contradiction. Ăh, și pasionat de motoare, motociclete și adrenalină, uitasem acest aspect.

Nefastă-sa, Amarillys, e cu vreo 10 ani mai tânără, oleacă tatuată și foarte rârâită. Ce-i unește? Păi, vitezomania, viața trăită pe muchie de cuțit, obsesia pentru stilul ăla de viață „Booorn to be Wild(e)!” și un copil, Nadine.

(Mbine, el e ateu, ea creștină practicantă, au făcut doar cununia civilă, deși ea s-ar fi vrut în rochie de mireasă, d’oh. Sursă inepuizabilă de scandaluri ulterioare. Verighetele lor nu-s d-alea clasice, din aur alb, platină, argint, tinichea sau orice își aleg de obicei muritorii de rând, dupe finanțele fiecăruia. Nope. Ei au degetele tatuate, frate. I know, right?)

Și-au construit și o casă cochetă în Milfov, totul pare oarecum ok sau în parametri, că așa discuții neprincipiale apar în orice familie. Mai ales când protagoniștii afișează mereu o imagine de revistă, da’ asta e altă discuție, nu ne întindem acilea, că doar Hugo și Balzac aveau mania asta cu romanele – fluviu + zeci de fire narative în paralel.

Eh. Emanuel e un etern control freak, ia toate deciziile fără să se consulte cu ea. Drumul spre iad e pavat cu intenții bune…

Amarillys e programatoare, câștigă bani căcălău. Bine, poate nu-i întoarce chiar cu lopata femeia, da’ tot are mai mulți ca el și vrea să devină independentă. Își cumpără un apartament unde să locuiască doar ea cu fiica, deși Emanuel îi propune să plece el de acolo și să le lase pe ele în casă. Nope. Amendă. Divorț. Ticălos nenorrrhocit, mi-ai mâncat cei mai frrrhumoși ani din viață. Te urrrhăsc!

Mh. Tipul e disperat. Încă ține la nefastă-sa, mai e și fiica lor la mijloc, dar nici nu mai poate continua așa. Are o tentativă de relație cu o colegă de muncă, Aneta. Strict platonic, deși nu-i tocmai ce și-ar dori având în vedere infernul de acasă.

În fine. După lupte seculare care durează câteva luni bune, le vine sentința de divorț. Amaryllis are un șoc. Păi cum adică, am fost căsătoriți atâta vreme, iar acum gata, caput? Și cu Nadine ce-o să se întâmple? Ce fac eu ca femeie singură cu un plod în brațe? Cine să mă mai ia de-acum, tata mare?

Pe de altă parte, Emanuel are niște refelații oarecum similare. Frate, am fost cu femeia asta la bine și la greu. Ne-am iubit, am fost la zeci de concerte rock cu motoru’. Am făcut sex ca-n filme, în vârf de munte și pe malul mării. Până și fiica noastră a fost concepută din agonie și extaz. This is the end?!? No way in hell.

Bocesc amândoi ca la înmormântare cadavrul defunctei iubiri, unul în brațele celuilalt. Apoi… decid să-și mai dea o șansă. Chiar dacă actele indică sec și fără echivoc că it’s over for good, rămân împreună, de dragul fiicei lor și al vremurilor de altădată.

Autor Alexandra Amariei

Dacă mai vrei să citești poveștile Alexandrei, intră AICI!