Text și foto preluate de la Narcis Amariei.

Pentru cei care spun că pe vremea lui Ceaușescu nu exista corupție, iată ce scria tata prin 1968, in calitate de revizor contabil principal:

„Este mare jaf! A apărut o mare plagă: corupția, care se va întinde peste toată țara dacă nu se vor lua măsuri drastice de înlăturare a ei, de sus până jos.

Altfel cum se poate explica fenomenul de la Combinatul viticol al stațiunii de cercetări din comuna Ștefănești Argeș cu o capacitate de 800 de vagoane de vin, unde zilnic în incinta acestuia staționează cel puțin zece autoturisme particulare care încarcă vin și distilat de vin pentru nevoile personale sau ale unor șefi și șefuleți din aparatul puterii locale, fără a se plăti măcar un leușor?

De ce a reușit contabilul șef al Stațiunii să își trimită soția la tratament la Londra, că doar nu este o mare personalitate, iar boala soției nu era de natură să nu poată fi vindecată de medicii români? Degeaba conducerea statului vine cu legi aspre contra jefuitorilor avutului obștesc, dacă cei ce au obligația să le aplice sunt chiar ei corupți și cer sau primesc chiar fără să ceară „darurile” cu multă naturalețe, seninătate și fără nici un scrupul. Mie, drept să spun, imi este frică să nu-mi pierd pâinea și deși am văzut multe in jurul meu, tac. Totuși toată lumea a început să mă ia la ochi, că pe unde trec în control, las urme prea adânci. Sunt aproape sigur că la o nouă restructurare mi se va propune un alt post, unde aș fi mai puțin primejdios, sau pur și simplu voi fi dat afară din serviciu, în conformitate cu prevederile Codului muncii, sub pretextul restrângerii activității.”

Ceea ce s-a și întâmplat, după cum se poate vedea din poză. Dacă ați văzut Secretul lui Bachus”, tata era ca reporterul ăla incoruptibil. (Balaurul, Victor Mirea. n.m.)

Corupția exista și atunci. Odată chiar au încercat să îl otrăvească la o masă cu ciuperci otravitoare, pentru că refuzase să primească șpagă o geantă diplomat plină cu bani de la un șef de județeană prins cu măgării strigătoare la cer. (Narcis Amariei)

Lichelele nu aparțin unui regim sau a altuia, cum spunea un prieten de-al meu. Jigodiile de azi care nu isi pot justifica averile nesimtite, caută justificări puerile, de pildă, un credit facut de mama ipochimenului, sau celebra de acum, mătușa Tamara. Aceste infecții au existat și vor exista. Și eu mă confrunt cu genul ăsta de oameni, incompetenți, cățărători abili pe scara ierarhică a unei meserii de care habar nu au. Iată un alt exemplu din jurnalul tatălui meu. (N.A.)

„8 aprilie 1977. Mă găsesc in hotelul partidului din orașul Alexandria. Efectuez verificarea gestionară de fond și economică financiară a Întreprinderii județene de legume și fructe. În seara aceasta m-am dus după ora 22 la o biserică unde se slujea Prohodul (Vinerea Mare, înainte de Paști). Mi -am amintit de vremurile copilăriei când asteptam cu multă nerăbdare Prohodul, ca să cânt, împreună cu tătuța, dascăl la biserica din Cotârgași, versurile Prohodului si Sfinte Dumnezeule, miluiește-ne pre noi. Biserica a fost și ea afectată de cutremur. Se zăresc crăpături prin toate colțurile. În biserică m-am rugat și eu pentru sănătatea mea și a celor dragi.

Tot azi, mai pe seară, am luat masa cu contabilul șef, al ILF Teleorman, pe care îl verific, la un restaurant din Alexandria, fiind unitatea acestuia. Ca să se justifice față de mine ca organ de control, că poate să mă servească din banii săi, cu două sticle de cabernet de Albania, 33 de lei sticla, mi-a confiat că pe lângă salariu ce il primește ca șef contabil și pe care îl înmânează în întregime soției, mai realizează unele venituri bănești de la doi gestionari de restaurant, cărora le conduce evidențele gestionare. Mi-a mai mărturisit că a mai pus deoparte și vreo 40.000 de lei, de la socrul său, ce-i rezervă pentru cumpărarea unui autoturism. Pe de altă parte, din informațiile culese de mine din diferite surse, ar rezulta că nu acesta este adevărul și că banii strânși nu sunt de la socrul său, că nu conduce nicio evidență la gestionarii de restaurante, ci de la gestionarii de la magazinele de legume și fructe pe care le are în directa sa supraveghere.

Contabilul șef, Ionel Stan, nu mă lasă să mă duc singur la masa de prânz. Mă invită la restaurant. Eu accept, întrucât îmi plătesc din banii mei consumația, care dacă aș fi facut-o in camera mea de hotel, cu alimente cumpărate din piață, m-ar costa mult mai putin. Nu imi pare rău de această companie, pentru că la un pahar de vin băut in plus, lui nea Stan i se deschide sufletul și imi dă informații prețioase in legătură cu obiectivele pe care le controlez și mă duce la situația să concluzionez că acesta e un om necinstit.”

Autor Narcis Amariei.

Fotografia reprezentativă este preluată de la Adevărul online. (Mulțam fain, Adevărule!)