la noi
lunea marțea și miercurea
miros încă a duminică
a soare copt la uşa bisericii
pe aici pe la noi
zilele toate sunt rotunde
precum colacii aburinzi
pe care Dumnezeu
îi împarte dimineața
când trece din poartă în poartă
către eternitate
la noi copiii râd și în somn
iar din visurile lor
se fac fericiri etajate
cu chirpici și se lipesc
cu săruturi pe frunte
la noi în grădini
cresc minunile pe arac
dar sunt atât de firești
încât le numim binecuvântări
și pe aici am fost cândva
aproape de infern
când frica cumpărase
trei sferturi din sat
și multe suflete rătăcite
dar asta fost mai demult
înainte ca Iubirea
să se întoarcă în casa părinților
și a bunicilor ei
atunci frica a murit de frică
și a fost îngropată
cu rânduieli creștinești
în cimitirul de pe deal
pe aici pe la noi
totul e încă
așa cum trebuie să fie
chiar dacă se mai zvonește
pe la parastase
că Iubirea ar vrea să plece din nou
de data aceasta prin Tibet
dacă va fi așa
vom merge toți împreună cu ea
oriunde va voi să își facă concediu
satul nu pleacă nicăieri
mereu ne vom întoarce acasă.
Autor Adrian Păpăruz
Foto Manuela Moldoveanu