Radu e un tip organizat. În timpul săptămînii mănîncă micul dejun bio-vegetarian la ora 7, după dușul care a durat 10 minute pe ceas.
Hainele sunt pregătite cu o seară înainte, iar copilul din fosta căsnicie trebuie să fie la școală la ora 7.55. Fix.
Munca lui începe la ora 9, așa că are puțin timp să își bea cafeaua în liniște și să își vadă notificările pe fb. Să plimbe cîinele pufoșenie, protejatul actualei doamne și stăpîne a vieții lui. Sună cam neplăcut, dar asta e realitatea.
Nu e un cocker spaniol, cum avea în vechea casă. E o… Ceva. Îi e dor de Cofee, cockerul lui preferat, pe care îl plimba demult pe plajă și făcea poze cu apusul de soare, de parcă ar fi fost ultimul pe care îl trăia. Și cu scoicile enorme pe care le aduna. Pentru o ea. În fiecare seară…
Uneori trișează și merge mai tîrziu la job.
Radu e un tip organizat. În fiecare marți dimineață la ora 6.30 merge la sală. Dar e disponibil la 7.45 să își ducă la școală copilul.
Marți seara e întîlnirea amuzantă „quizz” în pub-ul din oraș.
Sîmbăta și duminica dimineața, cîteva zeci de km pe bicicletă pe dealurile din apropiere.
Sîmbăta seara ia cina cu prietenii. Prietenii doamnei, care obligat forțat au devenit și ai lui, că nu a avut de ales. Îi plac? Nu s-a întrebat niciodată. Discuțiile lor se reduc la banalități. Nu îl deranjează. Nici măcar faptul că ăia nu îi înțeleg umorul.
Pînă și gîndul la iubirea lui pierdută e programat. E joi. Toată ziua. Se uită la poze dimineața, în pauza de masă, seara pe șest… Și speră încă să primească un mesaj de la ea.
Îi trimitea, într-o vreme, pozele cu plaja și apusurile spectaculoase, în fiecare seară. A știut să o pună la punct bine, cînd a fost cazul. Cînd ea își rezolvase problemele, prea multe pentru o viață, și încercase să îi explice. Și să facă în așa fel încît să fie împreună.
Iar acum e pierdut. O fi făcut bine?
E liniștit cu femeia lui de acum. Fericit? Greu de spus. Vrea să fie corect cu ea. Îndrăgostit? Ce vorbă e asta? Dar își spune în nenumărate rînduri, „doar n-o să dau cu picioru’-n gard”.
E pierdut Radu. Nu mai știe nici el. Își spune că dacă într-o zi „doamna și stăpîna” îl va da afară, își va urma sufletul. Nu se gîndește la timpul care nu se mai întoarce, la faptul că are și EA o viață a ei. Poate fericită. Poate iubește din nou.
Așa că trăiește zi după zi… așteptînd ziua de joi. Pentru că, nu-i așa, un pic de organizare nu strică.