Un maniac simpatic

Draga mea, fosta jurnalista si scriitoare de suflet, acu’, sa nu crezi ca sunt un carcotas, da’ sa stii ca io’i tin partea simpaticului tau, pentru ca si io’s la fel de meticulos „la banda”… Fara sa exasperez pe nimeni dintre cei care-mi tusesc
sau sufla’n ceafa, le asez in ordinea greutatii, si tipurilor de produse, in asa fel, incat, pe langa satisfactia casierului de a le avea cat de cat sortate, la iesirea din banda sa le pot aseza in carucior, identic cum le aveam cand m-am asezat la coada… si daca e nevoie de motivatii, iata-le: la debarcarea in sacosele consacrate, nu mai pierd timpul, in parcare, sa vad pe unde e pateu’, sapunu’, legumele congelate, samponul, zaharul,crema de ghete, sucurile (stiu, ma veti condamna, dar nu ma pot dezbara de ele), uleiul, faina, fructele, detergentul frumos emanator, cafeaua, cartofii, ouale, inghetata si multe alte maruntisuri care, evident, nu pot sta unele langa altele din varii motive… si nici nu cred ca e nevoie sa le insir aici… pen’ ca v-as strica bunatate de weekend, cu explicatiile mele idioate… Dar, te asigur, ca daca ma banuiesti si de restul de meticulozitati, te inseli amarnic… De ce? In primul rand eu nu mai am o „ea”, care sa-mi tulbure mania de care sufar, iar vecina mea de apartament, chiar daca nu-i scapa nicio sacosa de scanat cand intru in casa, nu m-a intrebat niciodata de ce iau atata paine, atatea oua, atata hartie igienica sau pungi cu taitei, (toate astea fiind desupra sacoselor, dand impresia ca sunt pline numai cu asa ceva) .. in schimb, ma intreaba daca, mie, mi-au marit pensia… Intrebare logica, dealtfel, in contextul scanarii… Cat priveste amorul… sunt mult mai dezordonat decat s-ar putea crede, ca niciodata nu stiu daca a fost baba de la 5 sau cea de la 2…amandoua au acelasi hobby:intai asculta la usa si pe urma dau buzna sa-mi arunce cate un zambet pufos, din tocul usii…amandoua uita sa mai plece, (ca poate m’o trece si pe mine vr’o nevoie)…amandoua, imi povestesc cate o ora despre scartaieturile paturilor din apartamentele vecinilor mai tinerei, amandoua imi povestesc ca le este frica de dulaul alb de la 6, si de stapanul lui, de parca ar musca si ala, amandoua ma intreaba ce mai gatesc, de parca as fi gastroinfluencer…si cand reusesc sa scap de acest calvar, simt asa o usurare, ruda cu orgasmu’… Asta da, amor ! Si nu e la ora fixa, e la ora cand vor ELE… Cand ma apuc sa mesteresc cate ceva, numai eu stiu unde sunt sculele si accesoriile, in toata dezordinea mea…Nici hotii n-ar sti ce sa ia mai intai… Candva, am avut si eu o „ea”, careia nu am avut niciodata ce sa-i reprosez in calitate de consoarta, doar ca, o data la doua saptamani o apuca rearanjatul ambientului si a interioarelor sifonerelor… Am guitat eu de vreo doua ori, (mai mult in barbie) dar m-am resemnat, plus ca imi si ii facea o deosebita placere, sa o rog sa-mi dea cate un accesoriu de imbracaminte sau sa o intreb unde-mi sunt, mai nou, solutiile foto , pentru developare filme si fotografii… Asa ca draga mea Muchi, sper sa ne intalnim la o banda paralela, sa te amuzi, stiind deja, ce se afla, de fapt, in spatele personajului… Cu drag, „cip-cirip”!