Într-o anumită perioadă, în programul scolar era prevazută si ora de lucru manual. Din punctul meu de vedere era utilă si am invătat multe lucruri in cadrul acestor ore. Dar acum vreau să vă povestesc o fază amuzantă păţită de fratele meu.
In general, tema orei de lucru manual era prezentată inainte de doamna invatatoare, pentru ca elevii sa aducă materialele necesare (aţa de cusut, o bucata de pânză, nasturi, trusa de traforaj, etc.)
– Dragi copii, mâine vom învăţa să coasem nasturi. Vă rog să aduceţi o bucată de pânză, câţiva nasturi, aţa şi ac de cusut!
Vine fratele meu acasa şi-i spune mamei:
– O zâs tovarăşa că mâne ne învaţă să coasăm bumbi. Mami, te rog, să mă înveti să şchiu io primu`.


Mama il învaţă cu drag, asa că fratelo devine expert in cusut nasturi.
Ţanţos ca un paun, la ora de lucru manual se dă mare. Reuşeşte să coase cel mai rapid nasturele si repede se mândreşte cu asta.
-Tovarăşa, eu am terminat!
– Bine Gheorghiţă, zice doamna. Hai să vedem ce ai reuşit să faci.

Merge la banca lui, vede ca intr-adevăr a cusut frumos nasturele si zice:
– Bravo! Hai să le arătăm si colegilor ce frumos ai cusut tu nasturele!
Si vrea sa ia bucata de pânză pe care era cusut nasturele ca să o arate clasei.

Ei aşi! Pânza era cusută odată cu nasturele, de pantalonii lui Gheorghiţă!
Aşa a invaţat fratele meu (în râsul intregii clase) că graba strică treaba!

Autor: Elena Bonta

Foto: preluare internet.