România s-a rupt în mii de bucăți. E spartă. E țăndări. România moare în fiecare zi. O ucidem și-o înviem tot noi.
Acuzăm. Urâm. Plângem și blestemăm. Suntem oameni care vrem dreptate. Dar dreptatea nu va mai veni niciodată. Cu asta trebuie să ne obișnuim. NU există dreptate când copilul ți-e adus acasă într-o batistă! Nu există dreptate pentru niște ființe pedepsite pe nedrept, femei care nu vor mai fi cu sufletul întreg niciodată, femei care nu-și vor vedea fetele mirese, mame…
În cazul Alexandrei, polițiștii ridică din umeri. N-au nicio vină. Fata urla după ajutor, iar ei așteptau în fața casei ororilor așteptând…un mandat pe care un procuror NU A VRUT să-l dea. De ce? Conform Digi 24, chestorul Ioan Buda, „șeful demis al Poliției Române, a declarat, vineri seara, la Caracal, că polițiștii ar fi putut lua alte măsuri, însă au preferat să intervină conform mandatului în casa suspectului Gheorghe Dincă.
„Nu puteau interveni polițiștii mai devreme de ora 6:00, pentru că procurorul nu a permis intervenția Poliției decât la ora 6:00”, a spus Ioan Buda.
Întrebat dacă ordinul procurorului putea fi încălcat, Buda a răspuns afirmativ.
„Da, puteau fi luate și alte măsuri, puteau găsi alte teritupuri, puteau să intervină, nu au intervenit. Pentru că au așteptat ora 6:00, pentru a se interveni la această percheziție conform mandatului.
Mandatul a fost eliberat aproximativ la ora 4:00”, a mai spus Ioan Buda.
Acesta a precizat că i-a spus inspectorului-șef care se ocupa de caz să intervină fără mandat, însă procurorul nu a fost de acord.
„I-am spus inspectorului șef chestiunea aceasta în prezența tuturor (să intervină fără mandat – n.r.). Procurorul nu a fost de acord cu această intervenție”, a afirmat chestorul.”
Alexandra, fata de 15 ani, făcea autostopul pentru că rutele interjudețene au fost desființate. Ea mergea la meditații tocmai la în Caracal, pentru că în satul ei nu găsise un profesor care s-o poată ajuta la pregătirea bacalaureatului. Nu era prima oară când stătea la marginea drumului pentru „ia-mă nene”! Dar acum, neșansa ei a fost acel monstru care a păcălit-o.
Luiza s-a dus să scoată niște bani de la bancomat. Toată lumea face autostopul în zonă. Dar ea nu s-a mai întors nici azi.
Cine știe câte fete care au plecat de acasă zac în saci de plastic sau în pământul care n-are gură să spună? Cine știe câte mame aprind lumânări și jelesc până le iese inima pe ochi, sperând, sperând, sperând …un strop de noroc, sperând ca fetele lor să fie undeva, vesele, sănătoase, poate la muncă în Spania, sau Anglia și…să se întoarcă acasă.
Ce va simți mama Alexandrei când polițiștii îi vor aduce un cercel, un dințișor și o bucată de cârpă din fata ei? Ăsta e iadul, dragilor! Iadul unei mame vii.
Post Scriptum:
Am sunat și eu de câteva ori la 112. O dată pentru că o turmă de mistreți, (mame și pui) intrase în cartierul de lângă Ambasada SUA și se plimba pe străzi. Era Crăciunul și colindătorii mergeau din casă-n casă prin zona respectivă. Operatorul mi-a râs în nas: „Dar ce-ați vrea să fie pe acolo, doamnă? Elefanți?!” Eu, proasta, mă gândisem la siguranța cetățenilor, a copiilor care se duseseră să colinde…
Altădată, eram la Carrefour Băneasa, pe vremea când infractorii cereau bani cetățenilor, motivând că…sunt cu un bebeluș bolnav în mașină și că au nevoie de bani pentru benzină. Pentru că i-am fotografiat „în acțiune”, au oprit mașina și ne-au amenințat cu un cuțit. Am strigat după ajutor, dar absolut niciun agent de pază sau vreun cetățean nu a făcut vreun gest. Spiritul civic românesc și-a spus din nou cuvântul. Am sunat la 112 și ni s-a spus că ne vor contacta ei.
Am intrat în Feeria și am cerut ajutorul personalului de pază, căruia i-am oferit și informații despre numărul mașinii și despre persoanele (mutrele) celor care încercau să escrocheze oamenii. Am mai întârziat în magazin, circa 30 de minute, după care agentul de paza de la Carrefour ne-a condus în parcare, pentru că ne era frică să mai ieșim. Se înserase. Am plecat spre casă și la aproximativ 45 de minute de la incident, am fost contactați de persoană de sex feminin de la 112, care ne-a întrebat : „Dacă indivizii se mai află în parcare, dacă nu cumva știm dacă mașina lor e furată (????? de unde să știm noi asta??), și dacă putem aștepta la locul faptei până când va ajunge la noi un echipaj de poliție.”
Mi-a venit să râd. Indivizii respectivi erau deja departe. Am închis telefonul și asta a fost tot.
…..
D.F.M.
Mai mult decat orice ma deranjaza ca politia nu a dat navala FARA mandat! Daca intrau peste mine din gresala nu m-as fi suparat! Si sunt convins ca nu s-ar fi suparat nici-un parinte!
Nu am cuvinte! Si am inteles ca stau pe facebook sa vada daca nu cumva ii injura oamenii, ca sa-i bage la bulau! Asa a ajuns Politia Romana… Jalnic! Alimanescu se rasuceste….pe unde-o fi.
Problema cu 112 nu in sistem , ci la cei care sunt puși să răspundă apelurilor disperate în caz de urgență. E enervant când suni și în funcție de ce probleme ai cel care ți-a răspuns te pasează colegului de care aparține problema ta. Ceea ce ar fi normal, că poliția, pompierii, medicii , jandarmii, toți răspund la 112. De aceea e număr UNIC de urgență. Pasarea nu ar trebui să dureze decât fracțiuni de secundă…Da, am sunt la 112. Odată când mi-a fost rău, am avut noroc să nimeresc omul potrivit la locul potrivit, nu terminasem de vorbit și ambulanța a fost la ușă! Altă dată am cerut ajutor pentru un om al străzii, cea care mi-a răspuns la apel m-a pasat la polițistul de serviciu și în cel mult 10 minute a venit ambulanța,nu era caz de intervenție, la spital n a- vrut să meargă omul, apoi a venit poliția locală și l-a dus la azilul de noapte, ca să nu înghețe, fiind într-o seară geroasă de iarnă.
Am sunat și eu de 3 ori la 112: prima oară din cauza durerilor, oamenii care au venit au fost Ok, și-au făcut treaba. A doua oară pe unul dintre cele mai mari bulevarde ale orașului zăcea in zăpada un om a străzii. Era amiaza, oamenii treceau indiferenti dar era ger, mi-a fost mila să-l las acolo. Au venit cei de la
Ambulantă și mai ca m-au înjurat pe mine și prietena mea Pt ca am îndrăznit să-i chemam pe “așa ceva “. A treia oară am sunat Pt ca m-a lovit fostul soț. Mi-au făcut legătura cu poliția, domnul care m-a preluat mi-a spus ca dacă vreau să-l reclam sa sun la 025…., de parca in focul evenimentelor stai cu pixul in mâna și notezi. Nu m-a întrebat nimeni dacă nu sunt rănită, dacă am nevoie de ajutor, oare nu de-asta sunasem … Am stat și i-am așteptat, nu a venit nimeni… s-a sfârșit acolo căsnicia mea… dar dacă el turba mai tare putea sa ma omoare liniștit, Pt ca nu a venit nimeni, nu a sunat nimeni. Mai târziu când m-am dus personal sa depun plângerea, domnul polițist încerca sa ma împace, ca doar nu m-a lovit rău poate m-a prins mai bărbătește doar 😡 Nu mai am încredere de mult in poliția romană
🙁 <3 <3 <3
Din partea lor poti muri linistit, asta e sigur. Tata intrase in stop cardio respirator si eu au venit dupa vreo juma’ de ora cand in aceste cazuri toata treaba e calculata la minute! Au venit fara vre-un dispozitiv de resuscitare, poate credeau ca glumesc cand le-am zis ca tata e vanat, nu respira si nu mai prezinta semne de viata. Sa le fie o rusine nemarginita!
Cu politia habar nu am pentru ca nu am avut de-a face, sper sa nici nu am! Aa, ba da! Mai demult vandusem ceva printr-o consignatie, m-au chemat la politie sa declar ca obiectul chiar s-a vandut prin consignatie, ce-o fi fost aia habar nu am! Nici macar nu stiam unde gasesc biroul unde se dau declaratii, un politist de la intrare mi-a zis ca e la dreapta dupa ce dau coltu’, si a ras! Ce tananau! 😠