Primăria visează (delirează!) la rangul de municipiu, în timp ce pietonii de pe strada Erou Iancu Nicolae fac slalom printre gropi și bălți, iar după fiecare ploaie riscă să fie stropiți din cap până în picioare de mașinile care trec prin apă și noroi.

Mamele care își plimbă copiii în cărucioare fac o pauză după o ploaie cât de mică. Astea sunt condițiile!

La Voluntari, dezvoltarea pare să se măsoare uneori în titulaturi administrative, nu în calitatea vieții. Administrația locală își dorește un statut superior, dar realitatea de pe unele străzi arată că sunt încă probleme elementare de rezolvat.

Să luăm, de exemplu, strada Erou Iancu Nicolae. O zonă cunoscută, circulată, în care oamenii au nevoie să ajungă la magazine, la serviciu sau pur și simplu să se deplaseze pe jos.

În fotografiile surprinse după ploaie se vede foarte bine cum arată infrastructura pietonală: trotuare degradate, gropi, frunze, acumulări de apă, fecale de câine și noroi. Nimic spectaculos, desigur, pentru o administrație care probabil s-a obișnuit cu peisajul. Pentru pietoni însă, lucrurile sunt ceva mai complicate.

Și țineți cont că nu am fotografiat toate gropile!

În Voluntari, când plouă, pietonii trebuie să închidă ochii și gura!

Dacă ai neșansa să mergi pe trotuar când plouă sau imediat după ce s-a oprit ploaia, începe adevărata aventură.

Mașinile trec pe lângă marginea drumului, roțile calcă în bălți, iar apa murdară, amestecată cu noroi, ajunge direct pe trotuar și peste oamenii care circulă regulamentar.

Pietonii sunt obligați să închidă ochii și gura, la propriu, ca să nu se trezească împroșcați, de sus până jos, cu apă jegoasă. Nu mai spun nimic despre plasele cu alimente abia cumpărate de la Lidl care, la rândul lor, sunt udate cu mâl.

Nu este suficient să te ferești de mașini. Trebuie să ghicești și când vine următorul val de apă. Dacă ai noroc, se pune stopul la Lidl și o iei la sănătoasa. Dacă nu, ești făcut ciuciulete.

O deplasare banală până la Lidl sau Annabella poate deveni o probă de rezistență. Pleci de acasă îmbrăcat civilizat și ajungi la destinație de parcă ai fi dormit într-o budă sau ai participat la un concurs de traversat mlaștini.

Și atunci ne întrebăm: trotuarele acestea pentru cine au fost construite? Și de ce sunt lăsate în paragină?

Gropi de-o palmă și ambiții de municipiu

Fotografiile nu au nevoie de prea multe explicații. Se văd bălțile, denivelările, zonele deteriorate și lipsa unor condiții decente de circulație pietonală.

Nu cerem bulevarde pavate cu granit și nici fântâni arteziene la fiecare intersecție. Cerem trotuare pe care să poți merge fără să-ți rupi piciorul și fără să ai nevoie de echipament de protecție la fiecare ploaie.

Dar poate că tocmai aici este problema: administrația pare să aibă ambiții mai mari decât capacitatea de a rezolva lucrurile de bază.

Florentin Pandele își dorește ca Voluntariul să devină municipiu. Foarte bine! Dar ce ar trebui să însemne acest lucru pentru locuitori? Un indicator nou la intrarea în localitate? O titulatură mai pompoasă? Poate și o diplomă festivă? Hahaha!

Dar dacă izbucnește un incendiu? Intră pompierii?

Aici discuția devine mult mai serioasă și depășește cu mult problema bălților și a noroiului. În anumite zone rezidențiale, străzile interioare, căi de acces înguste, mașinile parcate și modul în care sunt organizate unele ansambluri ridică o întrebare care nu poate fi ignorată: pot ajunge autospecialele de pompieri în timp util la orice locuință din Voluntari?

Există străzi pe care o autospecială de mari dimensiuni poate intra și poate manevra fără dificultate? Au fost verificate toate căile de acces? Ce se întâmplă acolo unde carosabilul este îngust, iar mașinile parcate reduc și mai mult spațiul disponibil?

Nu este o întrebare exagerată. Este o chestiune de siguranță publică. În cazul unui incendiu, fiecare minut contează. Nu poți intra pe o stradă cât o batistă! Așa că vom arde ca șoarecii.

Nu vrem să ajungem în situația absurdă în care oamenii să se teamă că, dacă izbucnește un incendiu, ajutorul nu poate ajunge la timp. Nu vrem să ajungem să spunem, după o tragedie, că am știut că există probleme, dar nimeni nu s-a ocupat de ele.

Expresia „să murim ca șoarecii arși” este dură, dar tocmai de aceea administrația ar trebui să ia foarte în serios această întrebare înainte ca o asemenea teamă să devină o realitate. (Să ia în serios cum? Să refacă străzile? Bună glumă!) Dar măcar dacă știm că vom muri arși, să nu mai scumpească impozitul, apa, gunoiul! Nu zic bine?

Canalizările miros, apa băltește, iar cetățenii plătesc

Pe lângă trotuarele degradate și problemele de drenaj, locuitorii reclamă și mirosuri neplăcute provenite de la canalizări. Este greu de înțeles cum, într-o localitate cu pretenții de municipiu, oamenii trebuie să suporte asemenea neplăceri.

Canalizarea funcțională și evacuarea corectă a apelor pluviale nu sunt facilități de lux. Sunt servicii publice elementare.

Iar dacă apa se acumulează pe carosabil și ajunge pe trotuare, administrația ar trebui să explice dacă sistemul de colectare a apelor pluviale funcționează corespunzător și ce lucrări sunt necesare. Nu este suficient să aștepți să se usuce bălțile. La următoarea ploaie, problema revine. Dar cui îi pasă?

Taxe și impozite de municipiu. Servicii de ce nivel?

Locuitorii din Voluntari plătesc taxe și impozite destul de mari și au dreptul să întrebe ce primesc în schimb.

Chiar! Ce primim? Vara nu putem sta în curte de atâția țânțari. E drept, primăria mai trimite o mașină care aruncă ceva în aer care miroase a… nimic. A doua zi, la prima oră, roiurile de țânțari sunt prezente, de parcă le-ar fi dat vitamine, nu otravă. Așa e de ani de zile.

Discuția despre transformarea localității în municipiu a ridicat inclusiv problema impactului fiscal asupra populației. Reprezentanții USR au criticat proiectul, atrăgând atenția asupra riscului unor costuri suplimentare și asupra problemelor de infrastructură care nu au fost rezolvate.

Primarul Florentin Pandele a susținut că schimbarea statutului nu înseamnă automat majorarea taxelor și că noul rang administrativ ar putea aduce oportunități suplimentare de finanțare. Zău? Deja au început să ne trimită înștiințări de plată a impozitului pe anul 2026, cu toate că încă nu s-a încheiat! Iar impozitul este dublu față de 2025!!

Cetățeanul nu plătește impozitul în speranța că, într-o bună zi, cineva va veni să-i repare trotuarul. Plătește pentru ca administrația să asigure servicii publice funcționale. Și nu este deloc exagerat să ceri ca, după o ploaie, să poți merge până la magazin fără să te întorci acasă plin de noroi.

De ce ar trebui să fie Voluntari municipiu?

Aceasta este, de fapt, întrebarea centrală. Și de bun-simț.Ce criterii de dezvoltare sunt cu adevărat îndeplinite? Ce infrastructură a fost modernizată? Ce se întâmplă cu străzile interioare, cu trotuarele, cu canalizarea, cu accesul pentru intervențiile de urgență?

Un municipiu ar trebui să ofere un nivel ridicat al serviciilor publice, nu doar o titulatură administrativă.

Sunt localități din România care, deși nu au pretenții atât de mari, au înțeles că dezvoltarea începe cu lucrurile simple: trotuare curate, drumuri bune, iluminat public, canalizare funcțională și siguranță pentru cetățeni.

Voluntari are o poziție privilegiată, o populație numeroasă și resurse importante. Tocmai de aceea, așteptările oamenilor sunt justificate.

Poate că înainte de a schimba rangul localității, administrația ar trebui să facă un tur al străzilor pe care locuitorii circulă zilnic. Nu cu mașina oficială, ci pe jos. Preferabil după o ploaie. 😉

Pentru că un municipiu nu înseamnă doar un nume mai important pe hârtie. Înseamnă responsabilitate, infrastructură și respect pentru oamenii care plătesc.

Voluntari nu are nevoie, în primul rând, de o titulatură nouă. Are nevoie de trotuare pe care să poți merge fără să închizi ochii și gura, de canalizări care să nu pută a mort și de străzi pe care pompierii să poată interveni atunci când fiecare secundă contează.

DFM 31 octombrie 2026