Și de ce întrebarea ne privește pe toți? 😉

În urmă cu mulți ani, pe când încă mai aveam răbdarea să răsfoiesc cărți și reviste vechi fără un scop anume, am descoperit în biblioteca unchiului meu o colecție a revistei interbelice „Trup și suflet”. Era una dintre acele publicații elegante, în care literatura, psihologia și morala conviețuiau firesc. Printre paginile îngălbenite de vreme am dat peste o dezbatere care m-a urmărit până astăzi.

Întrebarea era simplă, dar explozivă: Poate un bărbat să iubească două femei în același timp, dar acestea să nu fie mama, soția, fiica, mătușa sau bunica? Adică, să-și poată iubi și nevasta și amanta! Concomitent!

Dar o femeie poate iubi doi bărbați?

Revista ceruse răspunsul unor personalități ale vremii. Unii spuneau că este imposibil. Dacă iubești cu adevărat, spuneau ei, nu mai există loc pentru altcineva. Alții susțineau contrariul: că inima omului nu respectă regulile logicii și că poate trăi două iubiri simultan, chiar dacă diferite.

Au trecut aproape o sută de ani. Și totuși, întrebarea nu doar că a supraviețuit, ci pare mai actuală decât oricând.

Între timp s-a schimbat lumea. Telefonul mobil, internetul și rețelele sociale au transformat relațiile dintre oameni într-un mod pe care autorii revistei nici nu și l-ar fi putut imagina.

Astăzi poți cunoaște pe cineva aflat la mii de kilometri distanță, poți purta zeci de conversații în paralel și poți avea impresia că ești conectat cu toată lumea, deși, paradoxal, mulți se simt mai singuri ca oricând.

Nu doar tehnologia s-a schimbat. S-au schimbat și cuvintele.

Când eram elev, profesorii vorbeau despre prietenie ca despre unul dintre cele mai prețioase sentimente omenești. Prietenul era omul pe care te puteai baza la bine și la rău. Astăzi, aceeași persoană poate avea două mii de „prieteni” pe Facebook, fără să cunoască măcar numele celor mai mulți dintre ei.

Cuvântul a rămas același. Sensul lui pare însă cu totul altul. Și cam diluat, nu vi se pare?

Atunci mă întreb: nu cumva același lucru s-a întâmplat și cu iubirea?

Vedem aproape zilnic povești despre oameni care duc vieți duble ani întregi. Bărbați care întrețin două familii, femei care trăiesc între două relații, copii care află târziu că au frați despre care nu știau nimic. Cazul ziaristului Dumitru Tinu este probabil unul dintre cele mai cunoscute exemple din România, dar cu siguranță nu este singurul.

Am auzit și istorii care par desprinse dintr-un roman. O femeie căsătorită mergea zilnic să facă menajul în casa unui alt bărbat, dar avea și relații sexuale cu el. Amor mare! Între timp, adevăratul ei soț o aștepta acasă. Într-o zi, află (nu știu cum!) că este înșelat și o dă afară. Când să se întoarcă la amant, ăla deja era cu alta. Țeapă!

Nu pot garanta autenticitatea acestei întâmplări, însă simplul fapt că asemenea povești circulă spune ceva despre lumea în care trăim.

Altă poveste sună cam la fel, dar e invers: un bărbat din provincie și-a făcut o amantă la București. Cum, prin natura meseriei, circula mult cu mașina, se întâlnea foarte des cu iubita lui. Însă, nevasta îl aștepta acasă. Era harnică, bună, pentru că-i gătea bine, gospodină, Bine, nu arăta ca amanta, dar vorba cântecului: „Una-i mama la copii, alta-i pofta inimii”.

În cele din urmă, relația n-a ținut, pentru că soția a aflat de cei doi amorezi și… bărbatul a renunțat la „iubita lui frumoasă”. Nevasta l-a iertat și era chiar mândră că omul ei a avut o amantă.Ăsta e un caz aproape fericit. 😊

Desigur, nu orice relație ascunsă înseamnă iubire. Uneori este doar pasiune. Alteori este dependență. Interes. Obișnuință. Singurătate. Sau pur și simplu incapacitatea de a renunța la unul dintre cele două refugii afective.

Psihologii spun că omul poate simți simultan emoții autentice pentru mai multe persoane. Filosofii au scris de secole despre conflictul dintre pasiune și datorie. Literatura universală este plină de personaje care iubesc doi oameni în același timp și sfârșesc prin a-i pierde pe amândoi.

Poate că întrebarea nu este dacă poți iubi două persoane. Adevărata întrebare este: ce fel de iubire este aceea care nu poate alege?

Pentru că iubirea nu înseamnă doar ceea ce simți. Înseamnă și ceea ce faci. Înseamnă responsabilitate. Loialitate. Curajul de a spune adevărul! Curajul de a renunța. (Degeaba amantul/amanta îți cântă la ureche că te iubește dacă, după ce te pupă, se întoarce tot la nevastă/soț! și doarme cu ea/el in brațe!)

În societatea contemporană pare că libertatea a devenit valoarea supremă. Putem pleca oricând, putem începe altă relație, putem ascunde conversații în telefoane, putem avea identități diferite pe rețelele sociale și putem trăi vieți paralele fără ca acestea să se intersecteze mult timp.

Dar sufletul omenesc nu evoluează la fel de repede ca tehnologia. El continuă să sufere la fel. Să fie gelos. Să spere. Să ierte. Sau să nu mai poată ierta niciodată…

Crizele economice, migrația, nesiguranța zilei de mâine și schimbarea valorilor sociale au făcut ca multe compromisuri să pară normale. Oamenii acceptă situații pe care generațiile anterioare le-ar fi condamnat fără ezitare. Nu pentru că ar fi devenit mai imorali, ci pentru că viața însăși este mai complicată decât era odinioară.

Așadar, revin: poate un bărbat să iubească două femei în același timp? Poate o femeie să iubească doi bărbați?

Cred că răspunsul este da. Dar numai dacă acceptăm că iubirea nu este întotdeauna sinonimă cu fidelitatea.

Și tocmai aici începe drama. Pentru că poți avea două iubiri. Dar nu poți avea două adevăruri. Mai devreme sau mai târziu, cineva va suferi.

Iar atunci întrebarea nu va mai fi câte persoane ai iubit, ci dacă ai avut curajul să fii sincer cu ele. Și cu tine!

Poate că tocmai acesta este răspunsul pe care nici revista „Trup și suflet”, nici noi, după aproape un secol, nu l-am găsit încă.

Nu câte persoane poate iubi un om este misterul cel mare, ci dacă poate iubi fără să rănească! Și asta, din punctul meu de vedere, este imposibil.

Răzvan Gabriel Mateescu 15 iulie 2026