– autor Toti Marinescu, desigur. 😉
Pe Pache, nume de primar
A fost cândva o crâșmă legendară,
Unde sorbeam pahar după pahar,
Și ne-întâlneam în fiecare seară.
În curtea mică, ne-așezam sub cerul,
Topit în spuma șprițului de vară,
Nu ne clintea nici arșița, nici gerul,
Nici grijile nu ne erau povară.
Din când în când venea câte-o nevastă,
Să-și ia bărbatul beat fără rușine,
Alții plecau pe jos, încă-n putere,
Și așteptau tramvaiul fără șine.
Unii s-au dus, Domnul să-i aibă-n pază,
Și au trecut din viață în destine,
Dar umbra lor și-acum parcă veghează,
Discret, senin, la casa în ruine.
Mai trec și-acum pe lângă ziduri mari,
Cu viță strânsă-n geamuri zăbrelite,
Pe-aici au fost boemi, condeie tari,
Nu sclifoseli firave de elite.
Asta-i povestea zilelor de mult,
Și așa trec anii, și așa trec ore,
Mi-o spun mereu și tot eu o ascult,
Legenda cârciumii din vis, „La Gore”.
Autor Toti Marinescu
P.S. La crâșma asta am fost și eu de multe ori cu anumiți copii din ProTV. Și nu numai din Pro! 🙂 DFM
