Într-o vreme în care cultura pare să se stingă în tăcere, iar arta autentică luptă cu tot mai multă greutate pentru a fi auzită, mai există încă oameni care nu renunță. Oameni care continuă să creadă că frumosul nu este un moft, ci o nevoie adâncă a sufletului. Laura Cornea este unul dintre acești oameni rari.

Expoziția personală „Paznicii Sufletului”, care s-a deschis azi, 1 august 2025, la Galeria „Constantin Brâncuși” de la Palatul Parlamentului, nu este doar un eveniment artistic. Este o invitație tandră și curajoasă către oricine simte că a pierdut ceva esențial în tumultul vieții de zi cu zi – poate o amintire, poate o parte din sine.

Picturile Laurei nu spun povești clare, nu ilustrează realitatea în mod direct. În schimb, deschid uși tainice spre lumi interioare, pe care le credeam uitate. În tușe de culoare și transparențe simbolice, ea evocă chipuri fără contur, siluete suspendate între vis și pământ, păsări-îngeri, focuri de câmp și ierburi de toamnă. Lucrările sale sunt pline de viață: simți vântul, auzi ploaia, miroși fânul proaspăt sau pământul ud. Și, dincolo de toate acestea, te recunoști – în copilăria pierdută, în neliniștea tăcută, în dorul de lumină.

Această expoziție vorbește despre sfârșituri care nasc începuturi, despre procesul fragil și adesea dureros al transformării interioare. Fiecare lucrare este un paznic imaginar al sufletului – o forță invizibilă, dar prezentă, care ne amintește că nu suntem niciodată complet singuri.

Laura Cornea nu este la început de drum. „Paznicii Sufletului” este cea de-a 12-a expoziție personală a artistei și vine după o carieră în care a expus în peste 70 de expoziții de grup, atât în țară, cât și în străinătate. Un parcurs construit cu răbdare, cu delicatețe, dar mai ales cu o devoțiune profundă față de ceea ce înseamnă cu adevărat a crea.

Vernisajul expoziției are loc în prezența criticului de artă Luiza Barcan și a curatoarei Ofelia Huțul. Expoziția va rămâne deschisă publicului până pe 30 august, iar accesul este gratuit.

Poate că e momentul să ne oprim puțin. Să pășim într-un spațiu unde tăcerea nu doare, ci vindecă. Unde privirea nu se grăbește, ci se adâncește. Unde ne putem regăsi, așa cum eram cândva: senini, vulnerabili, întregi.

Laura Cornea ne așteaptă acolo. Cu sufletul ei pus în culori.

DFM 1 august 2025