Vă zic, din prima, că ceea ce veți citi mai jos este opinia unui om pasionat de filmele românești și, mai ales, de actorii buni! Și am văzut la viața mea destule producții cinematografice, vă asigur!

Aseară, duminică, mi-am propus să urmăresc un film artistic despre viața lui George Enescu, pe care îl admir și despre care citesc ori de câte ori am ocazia.

Auzisem de filmul ăsta, de vreo câteva luni, toată lumea îl lăuda, și, recunosc, am fost foarte curioasă. Regia: Toma Enache. Mai văzusem un lungmetraj semnat de el, „Între chin și amin”, o poveste extrem de dureroasă, despre fenomenul Pitești”, dar bine realizată, în comparație cu „Enescu, jupuit de viu”.

Mă bucuram la gândul că, în sfârșit, cineva s-a încumetat să spună povestea acestui uriaș al culturii românești pe marele ecran. Mai ales că vorbim despre un film românesc, regizat de un cineast român, cu prezențe deja anunțate în festivaluri și cu multe premii.

M-a șocat în primul rând titlul. Ăsta nu e un titlu de film! Punct și haidipa! O zice un om care a pus mii de titluri în viața lui de jurnalist. Unele bune, alte proaste, altele geniale. Îmi cunosc măsura.

Apoi, după ce a început povestea, sincer, m-a dezamăgit cumplit. N-am reușit să trec de primele 15 minute — și chiar și acelea au fost un exercițiu de răbdare. Actorii au jucat (jucat?) prost, fals, neconvingător, patetic, dialogurile sunt seci, artificiale ca o coroană de mort făcută din plastic.

Filmul ăsta îmi amintește de un altul, alt eșec regizat de Mihai Constantin (să mă ierți, nu am nimic cu tine, dar…) despre Maria Tănase. În rolul principal, Lavinia Șandru. Lavinica are legătură cu Maria Tănase, cum am eu cu Alla Pugaciova și cu Tinkerbell.

Prost film! „Asemenea idiotenie rar mi-a fost dat sa vad. Distributie de rahat, scenariu penibil, decoruri de tot rasul: case cu acoperis de sindrila bituminoasa si tamplarie PVC, la un moment dat apare un personaj de intoarce micii cu cleste de friptura din silicon, ghivece din plastic, mai apare Șandru in curul gol si deschide o usa metalica gen Dedeman, ca sa nu mai vorbesc de replici bune de trupa de teatru a gradinitei,”- 13 Februarie 2023, 22:3, Comentariul unui cinefil- Cinemagia. 🙂

Păi, cum juca, domnilor, Draga Olteanu Matei în „Patima”? Cum juca Toma Caragiu în „Facerea lumii”? Cum era Tora Vasilescu în „Cursa” lui Daneliuc? Dar Rebengiuc, în Tănase Scatiu (și în toate!)? Dar Dinică? Dar Gina Patrichi, draga de ea? În orice film o puneai, juca dumnezeiește! Era de acolo! Trăia.

Iar machiajul? (Ce i-ați făcut lui Enescu? Cu ce l-ați dat pe obraz? L-ați bronzat extrem.). Machiaj grosolan, făcut parcă de un amator. 🙁

Și calitatea sunetului lasă de dorit. Păcat de muzică!

Ceea ce se anunța ca un omagiu adus unei figuri fundamentale a culturii române s-a transformat, de fapt, într-o poveste superficială, lipsită de profunzime și rigoare.

Păcat, Toma! Păcat! Chiar că l-ai jupuit de viu pe Enescu!

DFM 23 iunie 2025

P.S. Mai bine mă uit a 3.456 oară la BD în alertă.