Mai ții minte coada din Centrul Vechi, vara trecută? Mii de oameni, pe bune, stăteau ore în șir ca să semneze un contract cu George Simion. Nu pentru că le dădea vreo masă caldă sau vreo viză pentru Elveția, ci pentru că le promitea case la 35.000 de euro. Două camere, living, baie, bucătărie, tot ce trebuie. Cu 1.000 de euro avans, rată de 115 euro pe lună, fără dobândă, fără stres. Visul românesc, livrat în ambalaj de marketing populist.

Fast forward câteva luni: Simion e în turul 2 la prezidențiale, iar oamenii încă întreabă când vine „Planul Marshall” promis în iulie 2024. Răspunsul? Ceva între „nu v-am promis nimic” și „era doar o metaforă electorală”. Mai exact, Simion a declarat, textual:

„A fost o formă de marketing, de promovare. Nu am spus că le dau casă.”

Ups. Deci, nu e vreo schemă guvernamentală, nu e vreo colaborare cu ANL, nu sunt fonduri, terenuri sau macarale la orizont. Doar un flyer colorat și o promisiune ambalată frumos, ca să strângă voturi de la cei care încă mai cred în Moș Crăciun electoral.

Și totuși, peste 40.000 de oameni au semnat acel contract. Sigur, dacă îl citeai până la capăt, vedeai că valabilitatea lui depinde de „alegerea lui George Simion ca președinte al României”. Dar cine mai are timp să citească un document până la final, când ai vise în ochi și un dormitor, ca-n reviste, în minte?

Realitatea e că acel plan, cu un milion de locuințe construite în 10 ani, pare desprins dintr-un episod SF, mai ales când vine de la un om care recunoaște că ideea a fost doar „o mediatizare a acțiunii”. Iar pentru unii, această „mediatizare” a funcționat: și-au convins rudele, vecinii, colegii de muncă să voteze cu omul care „le dă casă”.

Din păcate, România nu se reconstruiește cu declarații TV și planuri pe hârtie.

DFM 9 mai 2025