S-a scris, în sfârșit, ultimul capitol al uneia dintre cele mai rușinoase povești din istoria recentă a Bisericii Ortodoxe Române. Un fost episcop – Corneliu Bârlădeanu, altădată tratat cu reverență, a fost condamnat definitiv la opt ani de închisoare „pentru viol în formă continuată și agresiune sexuală asupra unui minor, elev al seminarului teologic din Huși”.

Au fost ani de tăcere, de frică și de suferință mută până când adevărul a putut fi rostit. Acum, în 2025, justiția a făcut ce BOR n-a avut curajul să facă la timp: a tras linie.

Ce s-a petrecut între zidurile reci ale seminarului ortodox nu e doar un caz de abuz sexual. Este un caz de trădare absolută a credinței. De manipulare, de perversiune cu sutană și de complicitate prin tăcere. Căci episcopul nu este singurul care a călcat greșit. Alături de el, arhimandritul Sebastian Jitaru – un alt om al altarului – a primit 14 ani de închisoare pentru zeci de violuri asupra a cel puțin trei elevi. Împreună, cei doi „păstori” au lăsat în urmă peste 100 de acte monstruoase. De neimaginat! De neiertat!

Unii vor spune că e o făcătură, că toate astea sunt minciuni, că unii vor să distrugă Biserica Ortodoxă și să îndepărteze oamenii de la credință. Eu zic că nu iese fum fără foc. Atât!

Și totuși, Biserica a tăcut. Ani la rând. Corneliu Bârlădeanu s-a mulțumit cu o „retragere în penitență” la Văratec. Cu tăcerea victimei devenite între timp preot. Cu negarea filmărilor. (Cum să negi o filmare?!) Cu ridicări din umeri și cu fuga de asumare. Patriarhia a ezitat să-l caterisească pe Bârlădeanu. De ce?

Dar azi nu mai e loc de protecții. Nu mai e loc de compromis. Episcopul Corneliu Bârlădeanu merge la închisoare. Cu numele său de mirean, Corneliu Onilă, va intra pe poarta unei închisori – nu a unei mânăstiri. Iar odată cu el, se năruie și falsa imagine a unui sistem care a lăsat niște copii pradă abuzului sub protecția sfințeniei.

Cei doi preoți, împreună cu Episcopia Hușilor și Seminarul Teologic, sunt obligați să plătească 170.000 de euro daune morale. Suma asta nu spală rana. Nici rușinea. Nu vindecă trauma. Dar e un semnal că în sfârșit cineva recunoaște, oficial, oroarea.

Episcopia Hușilor, într-un comunicat palid, își exprimă „regretul profund” și sminteala produsă. Târziu. Prea târziu.

Adevărul e că acești copii n-au fost apărați. Că vina nu e doar a celor doi abuzatori, ci și a acelora care au știut și au tăcut. Care au protejat imaginea în locul inocenței.

E timpul ca Biserica să-și amintească pentru cine există. Nu pentru ierarhi, nu pentru PR. Ci pentru oameni. Pentru copii. Pentru sufletele pe care spune că le păstorește.

Iar când îți violezi propriul miel, nu mai ești păstor. Ești lup în veșminte aurite.

DFM 30 aprilie 2025

Surse: Semnal, Adevărul, Hotnews, ProTV

Această investigație a fost realizată de jurnaliștii Ovidiu Vanghele, Vlad Stoicescu, Diana Oncioiu, Andrei Crăciun și Octavian Coman.  Felicitări, copii! Să fie lumină!