Am fost pe la ai mei, la cimitir, să le aprind candele, să le duc o coroniță din brad, să le mai spun câte ceva. La picioarele mormântului lor se află altul, lângă el altul și altul. Foarte îngrămădite toate. Am mai scris eu aici, despre cum sunt înghesuite locurile de veci în cimitirul Herăstrău, parohia Parohia Sfinții Apostoli Petru și Pavel din București.
De data asta, vreau să atrag atenția tuturor despre rămășițele umane aruncate printre cavouri. (Știu, veți zice că nu e o noutate, dar nu cred că e normal!).
Azi am găsit un cap femural și o bucată de bazin, chiar pe mormântul părinților mei. Tata nu ieșise din groapă, mama, nici atât, că e sub el. Mai încolo era o tablă de Timișoareana, cârpe și hârtii. Nu prea se face curățenie în acest cimitir.
Oasele descoperite par vechi de tot, sunt înverzite și parcă plâng… Mă gândesc cu groază că sunt rămășițele unor oameni care au trăit o dată, au iubit, au făcut ceva în viață, au fost copiii cuiva, părinții cuiva, frații cuiva. Cineva i-a iubit!
Acum stau aruncat ca niște gunoaie. Într-o silă imensă și-o ipocrizie pe care o văd peste tot în România. Popor de credincioși?
Păi atunci să nu ne mai mire de ce, din ce în ce mai multi oameni preferă să fie incinerați!
Vorba cuiva drag mie: „Nici mort nu intru în mormintele lor! Mai bine la cuptoare! E mai cușer și mai civilizat!”
Are dreptate!
DFM 22 decembrie 2024
Foto DFM. (Am și o filmare, pentru cei care nu cred!)
🙁