Anul acesta marchează 20 de ani de la instituirea Zilei Naționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului din România, o dată importantă ce a fost stabilită în 2004 la propunerea Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel”.
Această dată, 9 octombrie, are o semnificație deosebită, deoarece marchează începutul deportărilor masive ale evreilor din Basarabia, Bucovina, Herța și Dorohoi către Transnistria în 1941, în timpul regimului fascist condus de Ion Antonescu.
Sub conducerea acestui regim, evreii au fost acuzați colectiv de colaboraționism cu sovieticii după anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei de către Uniunea Sovietică în 1940.
Astfel, deportările au vizat nu doar evreii din teritoriile recucerite de armata română, ci și cei din teritoriile care rămăseseră sub controlul României. Aceste acțiuni au culminat cu execuții și atrocități pe scară largă, descrise de supraviețuitori precum Mirjam Bercovici, Norman Manea și Shabs Roif, ale căror mărturii reflectă ororile îndurate de evrei în timpul Holocaustului din România.
Deportările și execuțiile în masă din Transnistria au dus la moartea a zeci de mii de evrei, în principal din cauza malnutriției, frigului, bolilor și exterminărilor directe. Un exemplu de astfel de atrocități este masacrul de la Bogdanovca, unde aproximativ 48.000 de evrei au fost împușcați. Totuși, au existat și cazuri izolate de salvare, precum intervenția primarului Traian Popovici, care a reușit să salveze aproximativ 20.000 de evrei din Cernăuți de la deportare.
Mărturii:
„Oamenii de pe margine, dintre care pe mulți îi cunoșteam, ne scuipau, ne înjurau, strigau la noi : Jidanii la Palestina”. Lângă primărie și la biserica din celălalt capăt al orașului s-au pus niște afișe. Eu n-am văzut afișele, am văzut însă jandarmul și unul care citea afișul: Toți jidanii se vor aduna duminică 12 octombrie, ora 10, la Gara de Est, sub pedeapsă cu moartea, vor fi împușcați cei care nu vor veni. Vor fi evacuați.” Se referea și la cei în vârstă, sugari sau netransportabili”. – Mirjam Bercovici.
Pe data de 12 octombrie 1941 a început deportarea.
„A fost un adevărat cataclism pentru întreaga familie, ne-am regăsit cu toții în niște vagoane de vite, murdare, un amestec de populație disperată, bătrâni, bolnavi, copii disperați, părinți isterizați.” – Norman Manea
„I-au aliniat pe marginea gropii și au deschis focul. Am căzut cu toții în groapă, iar eu eram plin de sânge, dar nu era al meu, ci al unui bărbat cu care căzusem în groapă. Erau acolo niște gropi care fuseseră deja astupate până să venim noi, iar o a treia groapă nu era chiar plină. Eu aveam pe atunci 11 ani și alergam pe acolo cu alți copii, la vârsta aceea nu înțelegeam chiar tot ce se întâmplă. I-au aliniat pe marginea gropii și au deschis focul. Am căzut cu toții în groapă, iar eu eram plin de sânge, dar nu era al meu, ci al unui bărbat cu care căzusem în groapă. Nu mai știu precis, dar vorbeau în limba română. Țin minte că i se adresau ofițerului cu Domnule locotenent. Ulterior am citit că era vorba de Roșca și încă unul care au declarat că au împușcat 500 de evrei. Am mai văzut acolo o femeie gravidă care a fost pusă lângă un copac și i-au tras un glonț în pântece și pe urmă un glonț în cap. Asta am văzut cu ochii mei.” – Shabs Roif
Potrivit Raportului Wiesel, România este responsabilă de moartea a între 280.000 și 380.000 de evrei în perioada 1940-1944, alături de romii deportați în Transnistria, dintre care circa 11.000 au pierit. Ziua de 9 octombrie, dedicată comemorării acestor victime, reprezintă un pas necesar în asumarea trecutului, fiind esențială pentru consolidarea unei democrații autentice.
DFM, 9 octombrie 2024
🙁