În urmă cu peste patru decenii, cu ocazia Universiadei din 1981, pe rafturile magazinelor de muzică de la noi își facuseră apariția niște discuri de vinil, atipice pentru acea perioadă, în care comuniștii se pregateau să stingă definitiv orice rază venită din lumea liberă.
Era vorba de niște placi Electrecord, Country Greatest Hits, având pe copertă un cowboy care-și strunea calul, într-un apus de soare. Vă mai amintiți de ele? Au fost două volume colective sub licență Delta Music Königsdorf (R.F.G.) cu piese cântate de artiști celebri americani. Apoi, în 1984 a apărut un al treilea, tot Western &Greatest Hits, semnat de Alexandru Andrieș. În fine.
Era după interzicerea, de către ceaușescu, a serialului Dallas, film de care se bucura tot românul sâmbăta seara, sătul de „realizarili iepocii de aur” și de întunericul în care trăia.
Succesul muzicii americane a făcut ca discurile să se epuizeze rapid, lăsându-le pe cele cu cântece patriotice și Imnul de Stat al României să converseze, mai departe, pe rafturile prăfuite, cu muzica lui Mendelsohn Bartholdy si Beethowen.
Muzica asta country, adică muzica populară americană, diferită de cea a lui Lăceanu și a Mariei Lătărețu, i-a fermecat rapid pe români, mai ales pe cei al căror vis de Aur, în „iepoca” cu același nume, era să ajungă, măcar cu sufletul în „Țara făgăduinței”.
Atunci am aflat și eu de „Oh, Susanna!”, „Tenesse Waltz”, „Paper Roses”, etc. Iar vinilurile cu pricina, achiziționate pe vremea aia, le-am ascultat pană au devenit oglindă. Mergeam într-a XI-a la strâns de cartofi, la Tărlungeni și Crisbav, iar seara îi ascultam pe Johnny Cash, John Denver și pe Marie Osmond. Cred că ceea ce era comun pe vremea aia cu lumea fermierilor texani, în afară de muzică, era mirosul de bălegar de la CAP-urile din zonă și izul de pământ reavăn brașovean, dimineața, când cu ochii cârpiți de somn porneam la strânsul cepei galbene și al „piciocilor” de pe întinsul Țării Bârsei.
Dar… de multe ori, sufletul era în altă parte. Iar eu visam cu ochii deschiși la Munții Stâncoși și citeam Winnetou de trei ori pe an, sub influența anilor când se dădeau Westernuri sambata seara, iar eu îmi faceam lecțiile în fața televizorului Rubin 102.
Ani de zile, muzica country m-a urmărit, mai ales când o prietenă a reușit să plece acolo, apoi o alta, tot așa. Iar eu am rămas să fredonez „Red river valley” și să le însoțesc cu gândul. În urmă cu ceva timp, am descoperit o secvență din lumea aceea de la începutul anilor 80, un crâmpei de viață asemeni unei porți uitată deschisă, poartă ce dă direct în adolescență și tinerețe.
Marian Filip, prietenul meu de pe Facebook, liderul formației cu același nume, Marian Filip Band, realizator de emisiune muzicală la Radio Prodiaspora, absolvent al Școlii Superioare de Aviație din București, fost controlor de trafic aerian și instructor de zbor, un om despre care s-au scris zeci de articole și deținător al unor importante premii din Industria muzicală mi-a făcut cinstea de a accepta să vorbim puțin despre fascinanta pasiune ce-l mistuie. Pentru că Marian este o veritabilă fântână vie din care își poți adăpa sufletul însetat de romantism, ritmuri decente, blânde cu urechile, o muzică ce îți readuce la viață parcă toate miresele inimii din trecut.
După cum mărturisește chiar autorul lor, piesele precum „Inima-mi știe” și „Fata din vecini” sunt rodul unor experiențe proprii, lumini din trecut ce încă pâlpâie pe cerul amintirilor.

  • Cum se întâmplă când dragostea trece pragul în muzică? Cum era atunci? Ce a rămas peste timp? Cum erau fetele acestea? Care e povestea adevărată din spatele pieselor, muzicii și versurilor?
    Marian Filip: Nici nu s-ar numi muzică dacă nu ar trece dragostea pragul ei, sau orice altă trăire nobilă. Exprimarea poate fi dramatică, tristă, hazlie sau uneori combinată. Atunci era altfel, cel puțin privit de acum. Eu acumulam sentimente până să ajung să le expun direct persoanei îndrăgite, (sentimentele incercam sa le las sa se subînteleagă din comportament) asta in cazul in care o făceam vreodata. In cazul fetei din vecini nu am reusit sa imi exprim trairile decat tarziu, mult prea tarziu, dupa plecarea ei, mult prea devreme, in lumea ingerilor.
    Dupa cum constati, peste timp au ramas doar amintirea, cantecele si poza…
  • Mai este sau ar trebui să fie valabilă și astăzi rețeta asta pentru a cuceri o fată?
    MF: Intrebarea mea catre o fata ce o doream cucerita printr-un cantec: Doresti sa te fac nemuritoare ?
    Ma indoiesc sa functioneze reteta. La fel cum ma indoiesc ca ar fi functionat vreodata. Uite o tema de cantec faina.
  • Prinde country-ul la tineri, la adolescenți? Vin la spectacole, vorbesc despre asta? Fredoneaza melodiile? Simt aceeși pornire sa-și exprime sentimentele prin cântec? Cântec în sensul înșiruirii armonioase de sunete cu versuri ce transmit mesaje, trairi, emoții, așa cum fac cele două piese menționate mai sus?
    MF: Sa stii ca ar prinde country-ul la adolescenti si tineri, in general, cu conditia existentei unei educatii care, din pacate, lipseste. Lipseste ori din ignoranta celor ce difuzeaza aceasta muzica, ori din frica respectivilor de a-si pierde audienta prin mentionarea cuvantului “country”, cuvant vazut ca exprimand o muzica perimata, nedorita in play- list.
  • Care a fost și este cea mai mare satisfacție pe care ai trait-o pe scenă și în viața de zi cu zi, legată de muzica ta? Poți să ne spui câte ceva despre colaboratorii tai: Anisia, Voicu Tautu, Florian Bacos, Șerban Filip, Jozsi Trendler, Cseszi B?
    MF: Cred ca cea mai mare satisfactie am trait-o la un urias festival de country din Berlin, prin prezenta si dansul celor din diverse scoli de line-dance, in fata scenei, in timpul prestatiei noastre. https://youtu.be/clfSp0Wa0zE?si=HhTpSrWR2G8bb9QY
    Dar o mare satisfactie si cu mare emotie, a fost aparitia primului meu album! Si am mai avut mari emotii cand m-am indragostit. De muza! Mai am, nominalizarea la Nashville ! Premiile din Europa !
  • Ce ascultă Marian Filip cand nu cântă? Care este modelul, antemergătorul, artistul favorit? Dacă ar fi să faci o rețetă de meloterapie, ce melodii ai prescrie? Ce le-ai recomanda să asculte oamenilor?
    MF: Ascultam niste blues intr-o seara, si am fost intrebat: ce muzica asculti ? Ce-ai patit ?
    Antemergatori as zice asa: Willie Nelson, Mavericks, Kris Kristofferson, recent plecat sa cante cu Johnny Cash, Toby Keith , dus si el anul acesta , mult prea repede.
    Ca meloterapie as sari din country si as recomanda Mozart sau Vivaldi.
    Oamenilor le-as recomanda sa asculta multa, multa muzica si diversa. Nu doar a unui post de radio, nici chiar doar a radiourilor. Le-as recomanda o cultura muzicala cat mai vasta, dobandita prin multe mijloace, asta le va imbogati viata, le va genera gusturi nedescoperite prin palnia celor ce pretind ca ne educa muzical.
  • Ce îmi poți spune despre colaboratorii tăi?

M.F. Legat de colaboratorii mei din trupa pot vorbi despre o structura interesanta. Cu Anisia (Roxana Gherdan) colaborez din 2011 si colaborez bine, întotdeauna isi face temele, plus ca are o prezenta scenica remarcabila. Voicu Tautu, medic chirurg, este chitarist in band de la infiintarea acesteia si, incet incet, ia virusul country. Florian Bacos este basist si, din marea lui dragoste pentru country, vine la spectacole si la unele repetitii, in Oradea, de la Reghin. Serban Filip, sosit mai recent in trupa, venit din vecini, de pe strad,a a prins foarte repede gustul genului country, aplicat pe clape.
Jozsi Trendler este tobosarul trupei, absolvent de Conservator si director musical in band. Cseszi Boros este basist si ne ajuta foarte mult la repetitii si la unele spectacole. Ne este alaturi de foarte multa vreme si ii multumim.

  • Materialele scrise despre tine, am înțeles că abordezi și alte genuri muzicale. Care ar fi acestea?
    MF: Ca orice profan, am inceput cu folk, dar incet, incet am depasit aceasta conditie de start. Prima piesa compusa a fost pe versurile lui Toparceanu, https://youtu.be/8H3J8eEfQu8?si=Hp-yXQ8Nqrg4KjlM
  • Ce nu îți place la alți artiști? Ce muzică ar trebui să se cânte mai puțin sau deloc? Există o concurență în domeniu? Poate schimba muzica lumea, mai există o speranță de la asta? Ce regrete are Marian Filip?
    MF: Nu judec alti artisti, chiar daca exista aspecte ce nu imi plac. Sa o faca cei care-i plac sau nu J ca si admiratori, ca platitori. Dar nu e cinstit sa concurezi cu cineva care, pe scena se preface doar ca ar canta si folosesc „pozitive”. Banii publici si multi, din pacate, multi merg spre asemenea prestatii.
    Se canta ceea ce se cere. Si se cere ceea ce se aude de sute de ori in cateva zile de radio. Totul se rezuma la bani.
    La noi in tara nu exista concurenta in country. Mi-ar placea sa aud trupe cu asemenea abordare muzicala. Minunati sunt cei de la Desperado, din Cluj, condusi de Sandy Deac. Avem si regretati: Gil Dobrica, Ilie Micolov.
    Cred ca a cam trecut vremea Flower-Power. Lumea prefera sentimente mai aspre care sa le satisfaca setea de manifestare a ego-ului. Toti vor sa aiba dreptate, sa dea lectii, nimeni nu vrea sa mai asculte, fiecare se crede detinatorul adevarului suprem. Totusi nu as generaliza, dar adevarul este ca genul acesta de oameni iese in fata, umbrind cu caracterul lor umanitatea majoritatii, poate. Dar ce mijloc mai bun ar fi putut gasi decat retelele de socializare, impotente in privinta unor reguli. Nu am regrete, pentru ca nu pot regreta chestiuni ce nu au depins de mine.
  • Ai o viziune optimistă pentru ce va urma? Ce drum ai jalonat pentru viitor? Cine și cum va prelua tradiția muzicii country pe pământ romanesc. Adică cine va fi următorul romantic?
    MF: Uite seara trecuta, unde am fost invitat la un Open Mic, m-a facut sa am mari sperante. Managerul localului, o doamna tinerica il are ca preferat pe Johnny Cash. Era perfect pusa la punct cu informatiile despre trupa Highwayman.
    Urmasii nostri in domeniul country nu vor fi neaparat romantici incurabili, dar vor exprima sentimente, vor spune povesti prin intermeniul cantecelor. Doamnele si domnisoarele vremurilor viitoare, cu siguranta, vor asimila mesajele ce le vor satisfice nevoia trairilor generatoare de piele de gaina!
    Urmatorul meu pas ar fi albumul nr 2. Astept inregistrarea in studio a celei mai noi piese, “Ziua cea mai rea”!
    Fara ajutorul celor ce se afla la butoane, care intocmasc play-listurile, in continuare muzica country, in tara asta , va fi inexistenta.
    Răzvan Gabriel Mateescu