Am ajuns la mănăstirea Sokolski, din Bulgaria, într-o sâmbătă de toamnă clară și înaltă, de parcă ar fi mers numai pe vârfuri, cu brațele spre cer, ca o balerină. Eram cu Mihaela mea, colega de bancă din școala primară, sora mea de cristelniță. (Am fost botezate în aceeași cristelniță de la biserica Sfânta Parascheva de pe Titulescu. Bine, apa a fost schimbată între timp! 🙂 Sunt mai mare cu patru luni decât ea.)


În aer, deasupra mea, se jucau aromele de frunză amară, de lapte cald și nuci, de cal și de trandafiri. Armate de trandafiri…
Mănăstirea Sokolski este ortodoxă, construită în 1833 și numită după fondatorul ei, Iosif Sokolski. E situată la 15 km. Sud-Vest de Gabrovo, pe versanții nordici ai Munților Balcani, în Parcul Natural Bulgarka, aproape de peștera Sokolovo, la care nu am ajuns. În curtea mănăstirii, curată ca o parcelă de Rai, cu trandafiri și brazi, e o fântână din piatra albă, cu opt guri de șoimi. Apa e bună-bună. Lucrarea este opera celebrului maestru Kolyu Ficheto.
Am închis ochii, am tras aer în piept, și mi-am pomenit morțișorii dragi, dar și pe viii pe care-i iubesc. Le-am aprins lumini, de 0,80 leva (Mulțumesc, Mihaelcio!) m-am gândit la mama mea frumoasă, care a visat toată viața ei mititică să ajungă în Bulgaria, și la tata (Pfai, ce i-ar fi plăcut berea lui Petko!).


Apoi, m-am pupat cu un motan auriu, care m-a îndrăgit de la prima atingere.


N-am simțit deloc că sunt într-o altă țară, am pășit apăsat, de parcă eram acolo de când lumea, prin locuri pe unde strămoși de-ai mei au călărit cai blânzi, care-și schimbau culorile, și au mînat turme de capre. Străbunici care au iubit, au plâns, au râs, au băut țuică, au făcut pâine, au plantat ardei, castraveți și roșii, apoi s-au culcat cuminți în morminte din care creștea busuiocul.
Închid ochii și ascult cum ies din pământul bulgăresc cuvinte rotunde, unele scurte, altele lucioase, tari ca pietrele, dar dulci ca bomboanele cu mentă.
Le știu, le pricep, sunt instalate-n mintea mea de mult, de când bunica Ioana, de la Beilic, îmi cânta în limba asta
Îi aud pe bulgarii care trec veseli pe lângă mine cum vorbesc. Frânturi de fraze, amestecate ca viața mea, iuți și dulci, amare ca bezna de la malul mării, moi ca palmele mamei care mă mângâiau când aveam febră.
Pe unele le înțeleg, pe altele nu. Zâmbesc singură, ca o tembelă fericită, pentru că înțeleg ce zic, pe alocuri. „Az te obiciam krasivo momice”, „Ti si moeto sârțe”, „Natalia, ostani dobre! Tuk niama stadion!”, „Liubima baba”, „Az sâm gladna, tatko!”
Mă așez pe o piatră arsă de soare. Pe lângă mine trece un bulgăraș blond, de vreo 5 ani. Maică-sa i-a cumpărat o acadea roșie. E mozolit la guriță și râde mereu. O privește cu ochi mari și-i zice: „Obiceam te, mamo!”, dar mă-sa caută ceva în telefon. Nu e atentă. Nu-l aude.
Îmi vin lacrimi în ochi, și mi se face un dor cumplit de Andreiul meu, mic.
Apoi, când a trebuit să plec, m-am trezit cu un fluture imens că fâlfâie pe lângă obrajii mei. Avea zăpadă caldă pe aripi. Aveau vanilie. „Obiceam te, mamo!”

Mi-am înghițit frigul și am plecat s-o caut pe Mihaela. – DFM 22 septembrie 2024

„În zona Balcanilor de nord, pe unul dintre versanţii săi, în amonte de râul Yantra, la început, prin 1832, arhimandritul Yosif Sokolski ajunge în regiunea sa de baștină, însoțit de un alt călugăr, Agapii. Cei doi au ales terasa din piatră din fața peșterei Sokolova pentru locul noii mănăstiri și au săpat prima biserică în colții de stâncă de calcar. Biserica era mică și de lemn, iar lângă ea era construită o casă primitivă din lemn. Totul a fost terminat în ianuarie 1833, iar locul ales era cunoscut printre localnici drept ”La Șoim”. Cadrul natural în care a fost ridicată este unul de poveste, căci priveliştea ce se deschide ochilor de la nivelul stâncilor pe care se află, spre văile înconjurătoare, este de vis. Apoi, un an mai târziu, cu ajutorul donaţiilor oamenilor din satele apropiate, a fost ridicată o biserică mare sub oblăduirea aceluiaşi arhimandrit Iosif numit şi Sokolski, care ridicase şi bisericuţa pe vremuri. De aceea, acesta este considerat a fi întemeietorul lăcaşului, de la care a luat și numele. Deși, parcă amândouă derivă de la numele peşterii vecine. Sfințirea bisericii a fost efectuată de către episcopul mitropolitan din Veliko Târnovo, Ilarion al Cretei, pe 15 august 1834. Ceea ce am găsit şi noi este aceeaşi realizare din 1834, ceea ce înseamnă că mănăstirea nu este una foarte veche, dar este foarte frumoasă şi foarte iubită printre bulgari. Complexul mănăstirii este dispus pe două niveluri, ceea ce reprezintă un lucru neobişnuit. Biserica mănăstirii este situată undeva mai jos, la un nivel inferior și mai mic, fiind înconjurată pe trei laturi de stânci, iar în nord deschizându-se un hău şi acea priveliște frumoasă de care vă spuneam. Restul clădirilor se află pe nivelul mai înalt și mult mai larg de la care turla bisericii mănăstirii abia dacă se zăreşte în dreapta jos. Curtea în care se pătrunde după ce se intră pe poarta pietruită, nu prea înaltă, te uimeşte prin grădina sa generoasă, foarte îngrijită, cu flori, gazon, brazi şi alei pietruite. Clădirile administrative şi chiliile se află dincolo de grădină, la intrare sunt câteva prăvălii cu suvenire şi produse făcute în casă de măicuţele rezidente, fiindcă mănăstirea este de câteva zeci de ani încoace de maici, după ce ani buni fusese de călugări.
Se crede că maestrul Kolyu Ficheto ar fi responsabil și de zidul de piatră frumos și solid al mănăstirii, precum și de osuarul de lângă biserica mănăstirii.Încă de la început, mănăstirea a avut și rol educațional fiindcă în anul 1836 arhimandritul Sokolski a deschis o școală pentru copiii din satele înconjurătoare, școală la care a predat vremelnic și renumitul profesor Neofit Bozveli, unul dintre liderii Renașterii Bulgare.Biserica mănăstirii are hramul Adormirii Maicii Domnului, de aceea zilele acestea, amintindu-mi acest lucru, m-am gândit să aștern câteva cuvinte, poate vor fi de folos celor ce vor trece prin pasul Shipka și vor vrea să se abată puțin să-i treacă pragul acestei frumoase mănăstiri. Pronaosul este pictat în nuanțe uluitoare de albastru și atât acesta, cât și frescele interioare au fost realizate în anul 1862 de preotul Paul Zograf și de fiul acestuia, Nikola, din satul Shipka. Iconostasul a fost finalizat, de asemenea, în 1862, de către maeștrii școlii de pictură din Tryavna, în timp ce principala icoană a bisericii a fost pictată de un cunoscut pictor al acelor vremuri din Gabrovo, Hristo Tsokev. Se crede că icoana Fecioarei cu Pruncul, așezată în partea stângă a bisericii, este făcătoare de minuni. Astăzi, frescele interioare se află într-o stare deteriorată, mai bine s-au păstrat cele exteriore din pronaos.Ar mai fi de spus că așa cum s-a întâmplat cu multe alte mănăstiri din Bulgaria, și mănăstirea Sokolski a fost strâns legată de lupta de eliberare a poporului bulgar de sub dominația otomană. Această mănăstire a fost refugiul revoluționarilor împotriva guvernării otomane, oferind adăpost ”apostolului libertății”, Vasil Levski, precum și detașamentului căpitanului Dyado Nikola, un alt luptător pentru eliberare națională. Mănăstirea a jucat un rol important în perioada revoltei din aprilie 1876. În această mănăstire, liderul bulgar Tsanko Dyustabanov a format un grup de voluntari pentru rezistență. În timpul războiului ruso-turc, mănăstirea a fost transformată în infirmerie pentru soldații ruși răniți. Un mic muzeu păstrează astăzi o colecție de exponate legate de mișcarea de eliberare națională, precum și obiecte personale ale lui Vasil Levski.
În zilele noastre, mănăstirea Sokolski oferă celor interesați și spații de cazare cu facilități private sau la comun la prețuri foarte accesibile. Există la mică distanță și o mehana unde se poate lua masa la prețuri rezonabile, cu preparate tradiționale.” – Sursa https://amfostacolo.ro/impresii9.php?iid=80900&d=descopera-gabrovo-si-imprejurimile–gabrovo

Az te obiciam krasivo momice – Eu te iubesc, fetiță frumoasă!

Ti si moeto sârțe – Tu ești inima mea!

Natalia, ostani dobre! Tuk niama stadion! – Natalia, stai cuminte! Aici nu e stadion.

Liubima baba- Dragă bunico.

Az sâm gladna, tatko!- Mi-e foame, tată!

Obiceam te, mamo!- Te iubesc, mamă!

…

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc!