– de Ioan Tecșa
Și iernile de-or fi tot mai geroase
Prea bună maică, amintirea mea,
Mă voi zidi într-un castel de oase
Cu geamuri de hârtie la șosea.
Și zilele de-or fi tot mai geroase
Prea bună maică, luminarea mea,
Îți voi aduce vechi piane arse,
Tristețile uitate pe o stea.
M-oi cufunda în somnuri mincinoase
Cu gust de cloroform și catifea
De clipele vor fi tot mai geroase,
Prea bună amintire, maica-a mea.