Fratele meu era pasionat de studiul plantelor, animalelor, naturii înconjurătoare.
Profesoara îl îndrăgea pentru asta şi mereu îl coopta în activităţi de îmbogăţire a laboratorului de biologie al şcolii. Aşa că, el aduna mereu, plante pentru un ierbar complex, prindea fluturi şi alte goange (libelule, greieri, cosaşi, gândaci, etc.) pentru insectar, sopârliţe, şerpisori de casă, etc.
Era la vremea adolescenţei, frumuşel, isteţ, vesel, mereu pus pe şotii, foarte plăcut de fete.
Ştiind că are o relaţie bună cu profesoara, s-a gândit să facă un pic de spectacol la oră, pentru a fi admirat şi mai mult de fete.
Vine rândul lui să răspundă la lecţia despre cartof şi roşie.
-Gheorghiţă, spune-ne ce am avut de învăţat pentru azi? îl întreabă profesoara.
-Despre crumpă şi părădaică, tovarăşa profesoară, zice el, triumfal.
Clasa râde în hohote. Fratele meu se dă mare, spunând mereu regionalisme, de genul: crumpe fripte, pită unsă cu unsoare pe care punem dărăburi de părădaică şi piparcă roşie, usturoaie etc. Colegii erau în delir.
-Gheorghiţă, m-ai supărat! zice profesoara deranjată de băşcălia elevului. Dacă vrei să te iert şi să nu-ţi dau un 4, trebuie să-mi aduci un broscoi, pentru laborator, pentru lectia de disecţie.
-Aduc tovarăşa! Nici o problemă!
Vine fratello acasă, aruncă geanta cât colo şi-i spune mamei:
-O zâs doamna Micuţa (profesoara suferea de nanism, fiind pitică) să-i prind un broscoi mare pentru laborator! Mă duc la Gropoi!
Zis şi făcut. În doi timpi şi trei mişcări prinde un broscoi verde, uriaş, îl aduce acasă pus într-o cutie metalică cu capac prevăzut cu găuri.
Pune cutia într-o colnă, lânga o grămadă de iarbă si ştir adunat acolo pentru a fi dat la porci, fără să spună nimic.
Eu, mama, bunica eram prin curte, fiecare cu treburi. Mama merge să ia un braţ de verdeaţă, să o dea la porci. Broscoiul, puternic fiind, a împins capacul şi a sărit din cutie drept în iarbă. Iarba verde, broasca verde, mama l-a luat în mâini odata cu buruienile. Broasca s-a speriat si a făcut un salt uriaş. Bunica panicată ( avea peste 70 de ani) a început să urle şi în câteva secunde s-a cocoţat pe masa din curte, eu am fugit în casă. Doar mama era mai liniştită, deşi un pic s-a speriat si ea de mişcarea bruscă a broscoiului.
După o tură de galop şi salturi prin curte, fratele meu prinde broasca şi o pune iar în cutie, acoperind capacul cu o cărămidă pentru a nu mai exista posibilitate de evadare.
A doua zi dimineaţa, plin de mândrie, duce la şcoala cutia cu broscoiul. Prima oră aveau muzică, iar biologie a doua oră.
Fascinată de cântecele patriotice, broasca îndepărtează capacul şi din două salturi aterizează pe catedră. Profesoara de muzică, fetele, chiar şi câţiva băieţi urlau si s-au căţărat pe bănci.
Vacarm, ţipete, şoc şi panică. Gheorghiţă al nostru, calm nevoie mare, prinde monstrul şi-l pune inapoi în cutie. Intr-un final vine şi profesoara de biologie, îşi preia trofeul şi toată lumea este fericită.
Autor: Elena Bonta