O greșeală, două greșeli. Genul feminin, bineînțeles. Deci, greșelile sunt fete. De toate felurile și de toate condițiile. Eu așa le văd. Puteți să râdeți de mine, cât vreți. Eu greșesc și când dorm: nimeresc în visele altui om, iar ale mele rămân pustii.

Eu am o relație specială cu greșelile. Mă adoră. Se țin după mine ca bețivul de sticlă. Ca puii după cloță și ca alaiul după mireasă. Ce dracu` or fi văzut la mine? Sunt mai specială? Mai cretină? Mai veselă? Mai ușor de păcălit?

De fiecare dată îmi zic: data viitoare, casc ochii cât cepele, îmi alertez toate simțurile și NU MAI FAC! Mă lupt să nu greșesc!

Și? O vreme chiar reușesc, că nu-s chiar tută. Dar cum mă relaxez nițel, fac, din nou, o boacănă.

A greși e omenește, știu, errare humanum est, dar  dacă dai cu mucii-n fasole de „N” ori, înseamnă că ești tembel. Sau tembelă.

Le simt în aer, dar nu le văd. Sunt ca bășinile! Știu că acum când scriu textul ăsta, ele se uită ce fac și țac! alunecă în viața mea pe negândite. O greșeală s-a cocoțat aici, sus, pe umărul meu drept. Precis îmi va face o surpriză azi! Aș goni-o, dar face pe surda și oricum n-o zăresc.

Cu unele m-am obișnuit, sunt ca niște prietene insistente, de care nu pot scăpa. Erorile fizice, mărunte, cotidiene, loviturile în colțurile mesei, în tăblia patului, arsul cu oalele de pe foc, spartul paharelor, uitatul cheilor sau alte năstrușnicii specifice.

Uneori, greșelile mele sunt iertări. Iert, iert, iert! Și pentru că iert, greșesc. Cerc vicios, știu.

Greșelile mele sunt pitorești ca niște căruțe încărcate cu mere roșii, crocante și dulci. Mai că-mi vine să mă urc în ele, să mă tot duuuuc, până la o apă mare și să uit calea îndărăt..

Nu e bine, dar mi se drapelează! E greșeala mea, ce mama mă-sii! Eu am făcut-o, eu mi-o asum. Mă doare, da, firește că mă doare, că nu-s din fier. Dar ce să fac? Ce nu se poate repara, nu se poate. Gata! Mai departe!

Greșelile mele au guri rotunde și un zâmbet care-mi fură puterea. Nebunele, ele mă iubesc mai mult decât orice pe lume și nu le pot goni. Le regret, dar nu pot scăpa de ele.

Zi faină, și fără greșeli nasoale!

Dana Fodor  Mateescu

9 noiembrie 2018