Dacă aș fi președinte, aș face multe. 🙂 Nu o să mă dau atotștiutor în ceea ce privește această funcție. Este doar un text scris, prin care vreau să prezint câteva idei despre care cred că ar aduce beneficii țării noastre. Nu mă judecați, este ceea ce gândesc eu.

În primul și în primul rând, aș introduce pedeapsa cu moartea pentru agresorii sexuali și pentru toți cei care se încadrează în această categorie. Știu, e brutal, dar voi ce ați face dacă fetița voastră sau băiatul ar fi bătuți, șantajați, violați în mod repetat de un adult?

În ceea ce îi privește pe cei care încearcă astfel de lucruri în mediul online, aceștia ar primi pedeapsa cu închisoarea și nu ar mai avea acces la dispozitive conectate la internet pentru o perioadă lungă de timp.

Pentru violența în familie, dacă ar mai fi cazul după reglementările privind selectarea populației despre care urmează să vorbesc, aș introduce o pedeapsă de 15 ani de închisoare. Ți-ai lovit partenera în mod repetat? Ai chinuit-o și ai insultat-o? La pușcărie cu tine! Dacă sunt și copiii de față, primești mai mulți ani de detenție.

Probabil că aș fi considerat un dictator, având în vedere ideea pe care urmează să o prezint. Totuși, dacă am privi lucrurile din punct de vedere practic, sună foarte bine. 🙂

Aveți poftă să mă contrazcieți? Vă rog chiar. E libertate încă.

Ce aș face eu dacă aș fi președinte? Aș separa oamenii cu un orizont limitat de cunoaștere și înțelegere de cei cu o perspectivă intelectuală mai amplă, prin intermediul unui test care să conțină câteva întrebări de cultură generală. Asemănătoare un pic cu acelea la care trebuie să răspunzi pentru a primi cetățenia română. 🙂

Prima întrebare ar avea cel mai mare punctaj din întregul test și ar fi dacă îți place să asculți Tzanca Uraganu. 🙂

Al doilea exercițiu ar consta în enumerarea a cinci compozitori de muzică clasică.

O întrebare foarte importantă, la care probabil ar pica, din păcate, foarte mulți oameni din România, ar fi următoarea:

„Contează cu ce haine era îmbrăcată o fată care a fost agresată?”. Aici, probabil, jumătate dintre participanți ar răspunde „da, contează”.

Următorul exercițiu ar fi unul de gramatică. S-ar putea ierta mici greșeli, dar nu toate. 😉 Cei care scriu „anapoi” vor fi excluși din start.

Ar urma câteva întrebări fundamentale despre istoria României, cel puțin începând cu anul 1900.

Ultimul exercițiu la care m-am gândit ar fi unul bazat pe un scenariu ipotetic. Dau doar un exemplu, nu toate întrebările ar fi formulate la fel:

Să presupunem că ești într-o căsnicie de zece ani cu o femeie sau cu un bărbat, iar partenerul îți este infidel. Este momentul să devii agresiv și să dai vina pe el sau ești și tu vinovat pentru că nu ai cunoscut persoana în totalitate înainte de a o alege sau între timp?

Răspunsurile la aceste întrebări, ar urma să fie analizate printr-un sistem de punctaj. Consider că, pe baza lor, ar fi foarte ușor să distingi o persoană cu un nivel mai redus de cunoștințe și discernământ de una cu un nivel mai ridicat.

Acum, după ce am reușit să selectăm oamenii, cei mai puțin inteligenți, care au picat testele ar urma să aibă un oraș al lor, un județ sau o regiune, (în funcție și de câți sunt), cu locuințe în care să își vadă de treabă, frumos, fără să se intersecteze cu ceilalți, care au un potențial mai ridicat. Și cred că treburile ar merge mai bine.

În ceea ce privește imigranții și persoanele care vin în țara noastră pentru a munci, poate o să pară surprinzător ceea ce spun, dar nu am nicio problemă cu ei. Este o țară frumoasă, atât timp cât vii aici, muncești, îți vezi de treabă, te adaptezi la obiceiurile noastre, nu noi la ale tale, și nu aduci cu tine lucrurile rele și obiceiurile negative din țara sau religia ta.

Apoi, m-aș axa pe construirea mai multor spitale. Este un lucru foarte clar: avem aproximativ 500 de spitale și peste 18.000 de biserici. Oamenii au dreptul la libertate religioasă, dar statul are și responsabilitatea de a asigura accesul la servicii medicale. Parcă am rămas prea demodați, când, de fapt, ar trebui să evoluăm.

O altă temă controversată, cu care probabil nu ar fi mulți de acord, ar fi cea referitoare la persoanele LGBT. Consider că marșurile nu ar trebui să mai existe, (pentru că mai rău le fac chiar lor!) dar aceste persoane e bine să aibă drepturi egale cu ceilalți. În rest, este treaba fiecăruia ce face în viața personală, atât timp cât se adaptează și nu are un comportament deplasat.

Știu că multe persoane ajung să intre în această comunitate din cauza anumitor traume sau probleme. De aceea, cred că toți cei care sunt indeciși în privința orientării lor ar trebui să viziteze un psiholog bun sau un psihiatru înainte de a lua o decizie. Iar dacă se ajunge la concluzia că este vorba într-adevăr doar despre o atracție și nu despre alte probleme psihice, să poată face ce doresc și să fie liberi.

Noi, ca oameni și ca țară, pentru a evolua, nu avem nevoie ca Dumnezeu să vină la conducere (Săracul! Numai de România nu-i arde lui acum, când sunt atâtea probleme în lume!) sau ca statul să ne ofere pur și simplu un avantaj. În primul rând, trebuie să lucrăm la educarea poporului, abia după aceea lucrurile vor deveni mult mai limpezi.

Pentru că, în orice lucru pe care îl faci, dezvoltarea intelectuală, pregătirea morală, psihică și strategia sunt la fel de importante ca munca fizică propriu-zisă.

Vă doresc o zi cu idei bune!

Andrei Cristian Mateescu

Un alt text gândit de mine, dar scris de mama, când eram mic. 🙂 Primar la cinci ani?

Scriu când pot, cum pot, cu gândul că undeva, cineva citește și găsește măcar un fir de sens, de emoție sau de pauză bună în ziua lui.

Dacă simți vreodată că acest loc ți-a fost aproape, chiar și pentru câteva minute, și vrei să susții existența lui, poți face asta printr-o contribuție voluntară. Nu este o obligație, nu este o condiție și nu schimbă în niciun fel accesul la conținut.

Este doar o formă de a spune „continuă”. Atât.

Dacă v-a plăcut ce și cum am scris, mă puteți încuraja aici:

Andrei Cristian Mateescu

RO63 RNCB 0072 1669 3782 0001

Mulțumesc!