Ultimul sondaj INSCOP (mai 2025) aduce o veste care ar trebui să ne pună pe gânduri, nu pe urale: AUR conduce în intențiile de vot pentru alegerile parlamentare cu 38%, la mare distanță de restul partidelor. Într-o democrație matură, această cifră ar fi un semnal de alarmă, nu o victorie.

George Simion, liderul AUR, este acum simbolul unei Românii tot mai frustrate, radicalizate și gata să arunce totul la gunoi doar ca să scape de „sistem”. Dar, în realitate, ce a făcut concret George Simion pentru România? Pentru românii din diaspora pe care pretinde că-i apără? Pentru bătrânii uitați, pentru muncitorii care își rup spatele pe salarii minime? Unde sunt proiectele, legile, reformele? Unde e viziunea?

Are Simion vreo meserie, vreo experiență profesională din care să înțelegem cum ar putea administra o țară? A fost activist, agitator, lider de protest – toate bune și necesare într-o societate vie. Dar de aici până la a-i încredința frâiele guvernării e o prăpastie pe care o trecem tot mai lejer, orbiți de resentiment și dezamăgire.

AUR – oglinda deformantă sau fidelă a României?

Să ne întrebăm sincer: chiar așa arată România în 2025? Cu chipul și asemănarea liderilor AUR? Adică o țară care refuză orice nuanță, care urlă în loc să asculte, care vede trădători peste tot și soluții în slogane naive?

Alegătorii AUR spun adesea că „nu mai cred în nimeni” și că „vor altceva”. Dar de când „altceva” înseamnă atât de puțin? Când a devenit revolta o scuză pentru lipsa de discernământ? Dacă România a ajuns să fie reprezentată de politicieni care răspund cu glume proaste și teorii ale conspirației, atunci poate problema nu e doar la ei. Poate oglinda ne arată mai mult decât ne place să recunoaștem.

PSD, PNL, USR – moarte clinică, dar încă pe listă

Partidele clasice nu fac o figură mai frumoasă. PSD scade – firesc, după ani de eșecuri și o conducere inertă. PNL e ușor în revenire, probabil grație figurii respectabile a lui Ilie Bolojan. USR rămâne pe loc, prizonier între trecut și confuzia prezentului. Nimeni nu pare să inspire încredere, iar acest vid e poate motivul principal pentru ascensiunea AUR.

POT? SOS? SENS? – mult zgomot, puțin electorat

Partidele noi (POT, SOS, SENS) promit reformă, dar se zbat între irrelevanță și caricatură. Multe sunt proiecte de nișă, fără anvergură națională, fără lideri solizi. Cei câțiva români care le dau o șansă par să o facă mai degrabă din disperare decât din convingere.

Merită România un asemenea experiment?

În loc să ne întrebăm doar „cine conduce în sondaje?”, ar trebui să ne întrebăm și „de ce?” și mai ales „la ce ne așteptăm de la acești oameni?”. Nu putem pretinde că vrem o Românie europeană, funcțională și modernă și, în același timp, să ne încredem într-un partid care flutură steagul tradiționalismului și al resentimentului fără să ofere nimic concret în schimb.

Dacă AUR ne reprezintă, atunci trebuie să ne întrebăm sincer: ne mai recunoaștem în această țară?

DFM 3 iunie 2025