Zilele trecute, căutând ceva, am descoperit în garaj o pungă în care păstrasem, cu sfinţenie, câteva mici piese de la Lada 1200 din 1978, primul nostru autoturism, cumpărat în 2002. Un motoraş de ventilator, o pompă de benzină, măciulia de la schimbător, primitivă, din lemn şi o platină pentru delcou.
O gheară mi s-a pus la ceafă și o rangă imaginară m-a lovit în suflet. Aaaaah! Mi-am amintit de Papașa, de clipa despărțirii, atunci când am dat-o ca un nemernic pe un biet tichet valoric, fără să mă gândesc prea mult. O lacrimă stătută și parșivă mi-a țâșnit dintr-un ochi. Am șters-o iute, să nu mă vadă careva…
Ooo, regina mea albastră, fantasma rusă a şoselelor, spaima căruţelor şi a bicicletelor, pe care uneori le întreceai fără milă, arătându-ți dinții tăi de babetă bolșevică și răzbunătoare.
Aaah, Papașa, Papașa! Pe unde ți-o rugini acum crucea cardanică? Pe unde-ți putrezesc scaunele? Mi-e dor de volanul tău perfect, de scrâșnetul roților sovietice și de huruitul infernal al motorului.
Îmi amintesc, cum, în urmă cu vreo 20 de ani, când am dat-o la fier vechi, tremurând ca un borfaș, m-am apropiat şi i-am smuls de la oglindă cruciuliţa. Atunci, parcă a gemut din toate încheieturile.
Oh! Cruciulița ei, care ne salvase de atâtea ori pe drumurile patriei, când ni s-a blocat caseta de direcţie pe la Posada și era să zburăăăăăm în neant sau atunci când, venind noaptea, pe ploaie, de la Slobozia, am rămas fără faruri şi claxon…
Prin câte n-am trecut împreună?!
Cu ani în urmă, scriitorul și criticul literar Alex Ştefănescu îşi mărturisea, într-o revistă, dragostea pentru „franţuzoaica” lui, un Renault 21. Ce senzaţie minunată simţise când o condusese la mare, fiind doar în slip. L-am înțeles perfect. Eu am dormit în Papașa mai bine ca la sânul mamei și știu despre ce vorbea Alex Ștefănescu.
Și iar îmi fug gândurile la pedala de frână, la accelerație, la…. Stau ca un prost cu delcoul în mână și-l mângâi, și-l miros…
Ooooo, crasivaia Papașaaa! Pupa-ți-aș caroseria și farurile alea de ceață, pe care atâta m-am chinuit să ți le montez! Mă vei ierta oare vreodată?
Răzvan Gabriel Mateescu
20 ianuarie 2025