Am bătut cu talpa și mi-am bucurat ochii cu câteva „chei” la viața mea: Cheile Pisicii, Cheile Dâmbovicioarei, Cheile Bicazului, dar niciodată nu am ajuns la Cheile Dobrogei.
Dar iată că, printr-un straniu joc al destinului, am reușit, recent, să pășesc și acolo unde mi-am dorit de atâta amar de vreme să merg.


Sfârșit de octombrie, curat și călduț, cu o strălucire chihlimbarie care doare sublim. Oriunde privesc, mă desfăt cu nuanțe de ocru, galben, oranj, verzuliu, grena și roșu intens.
Ziua e neînchipuit de dulce, o simt în mine, în salivă, în palme și în vene. Iarba e încă verde, în multe locuri, un verde incredibil, viu, mișcător, fraged și răcoros. Verde, verde, verde. Ochii mi se umplu de lacrimi și zâmbesc știind că, în zece minute, toate astea vor rămâne amintiri.
Dar ce amintiri!


Poate pentru unii dintre voi, Cheile Dobrogei nu sunt atât de spectaculoase și întinse ca surorile lor din țară, dar pentru mine, sunt cele mai frumoase și mai apropiate de sufletul meu. Și știți de ce? Pentru că lasă cerul liber să coboare peste tot în jurul lor, pentru că, de oriunde te-ai uita în sus, vezi lumină și libertate, nu te apasă stâncile pe piept. (Eu mă sufoc pe Cheile Pisicii, chiar dacă-mi place și acolo!)
Cerul în Dobrogea e așa de aproape toamna, că-l poți atinge cu degetul. Miroase a salcie care se usucă, și-a aripă de șoim încălzită de paisprezece raze de soare.


Mă rup de grup, și mă urc pe-o stâncă înaltă de vreo 30 de metri, care răsare-n buza șoselei, pe dreapta. Nu mă pot abține, nu mă pot controla, sunt un copil care a înnebunit de fericire, sunt un câine scăpat din laț, sunt o pasăre mică care fuge de moarte. În trei minute ajung în vârf, și spre stupefacția tuturor, mă întind pe spate, cu ochii în ochii văzduhului mai albastru decât cel mai albastru albastru!
Sunt sus! Bate vântul ușor, ca o mângăiere fină și simt o vibrație în tot ce mă încojoară. Sunt stânca pe care m-am culcat, sunt carne din piatra ei născută acum două milioane de ani. E rece ca un cavou, dar atât de bine mirositoare. Închid ochii cinci secunde.


Muntișorul ăsta, erodat acum, izbit de vânturile violente ale câmpiei, de ploi și vijelii, era aici când eu nu existam, era aici în vremea celor două Războaie Mondiale, era aici când Cuza saluta mulțimea din București, era aici când Mihai Viteazul lipea provincii, era aici când Iisus și ucenicii Săi intrau în Gradina Ghetsimani… Era aici.
Stânca mea e istoria care mă ține în palme. Sunt făcută din pieptul acestui pământ dobrogean, în mine bat oasele morților mei cu ochii verzi, în mine se înfig cuvintele ca niște pumnale.

Sângerez vorbe și totuși mi-e bine, stând așa, cu ochii spre nori și cu tine fâcându-mi fotografii fără să știu.
O pală de vânt îmi aduce un parfum amețitor de Dunăre care freamătă.
E atâta liniște în jurul meu, încât aud cum un pescăruș smulge un pește din apă și țipă la zeci de kilometri depărtare. E atâta liniște, că-ți aud inima bătând, și înțeleg, în clipa aia, că ești un miracol, care-mi găsește scoici perfecte la malul mării și nu-mi va da drumul niciodată să cad.


Sunt atât de fericită, că n-aș mai pleca de aici! Îmi fac singură câteva fotografii, dar lumina e atât de puternică, încât nu-mi prea ies, așa cum le-aș fi vrut. Un jet intens de raze albe și mierii îmi inundă fața.
Cobor cu părere de rău. Trebuie să plec. Se lasă seara. Aș mai fi stat, dar altcineva hotărăște pentru mine.
Vraja dispare. O cioară croncăne ca o țață mințită, o fetiță plânge pentru că și-a pierdut păpușa, un câine latră, un autocar pleacă la drum.
Deasupra mea, cerul a luat foc. E roșu într-o parte și rotund ca o coapsă. Cineva mă strigă…

DFM, 3 noiembrie 2024 –

Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001

BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina

Doar dacă vrei!

Mulțumesc

Cheile Dobrogei, cele mai vechi din țară, situate în județul Constanța, constituie una dintre cele mai impresionante și pitorești regiuni ale României, atrăgând numeroși turiști și cercetători interesați de unicitatea geologică și bogăția arheologică a locului. Această zonă, formată acum aproape 2 milioane de ani, este renumită pentru relieful spectaculos și pentru fosilele recifilor jurasici, care oferă indicii valoroase despre formele marine de viață din epoci geologice foarte îndepărtate.


Importanță geologică și caracteristici
Cheile Dobrogei sunt formate din stânci de calcar inițial înalte de peste 1.000 de metri, care s-au erodat de-a lungul timpului până la aproximativ 100 de metri înălțime sub influența apei și vântului. Stâncile sunt cunoscute pentru recifii jurasici fosiliferi, având un statut special, fiind considerate cele mai vechi chei din România. Fosilele descoperite aici, inclusiv rămășițe de dinozauri și alte viețuitoare marine, fac din Cheile Dobrogei un loc important pentru studiul evoluției geologice.
Peșteri de interes arheologic și paleontologic
Peștera Gura Dobrogei (sau Peștera Liliecilor): Situată lângă Mănăstirea Sfântul Efrem, peștera este cunoscută din 1927 și adăpostește colonii de lilieci, dar și artefacte din neolitic și epoca fierului, indicând o activitate umană semnificativă în zonă.
Peștera La Adam: Această peșteră unică include fosile de peste 100.000 de ani și un molar de Homo sapiens fossilis. Aici au fost descoperite pietre cioplite și dovezi ale unei posibile activități religioase dedicate Zeului Mitras, ceea ce subliniază importanța spirituală a locului.


Rezervația Masivului Geologic Cheia
Zona Cheia, declarată rezervație naturală în 1970, este faimoasă pentru stâncile formate din calcare coraligene mezozoice, care găzduiesc specii endemice de floră și faună, atrăgând specialiști în paleontologie datorită fosilelor mezojurasică bine conservate.
Atracții turistice și conservare
Cheile Dobrogei oferă un peisaj deosebit de atrăgător în orice anotimp, fiind ideale pentru exploratori și pasionați de natură. Chiar dacă accesul în unele peșteri este dificil și nu sunt amenajate complet pentru vizitatori, zona rămâne un loc de recreere fascinant.

În apropierea cheilor se găsesc diverse obiective istorice și arheologice:
Biserica „Sf. Nicolae” din Nistorești: un monument istoric din 1896.
Amfiteatrul cu inscripții rupestre în limba greacă din satul Casian, datând din perioada romană (sec. II – III p. Chr.).
Situl arheologic de la Cheia: locuiri rupestre din epocile Neolitic și Paleolitic.
Situl arheologic de la Cogealac și Grădina: cu vestigii din epoca romană, elenistică și neolitică.
Situl de la Gura Dobrogei: cu urme din Paleolitic până în Epoca fierului.
Așezarea urbană Ester de la Târgușor: din perioada medievală (sec. XVI – XVIII).
Cheile Dobrogei reprezintă o destinație deosebită, unde vizitatorii pot explora atât frumusețea naturală, cât și istoria geologică și culturală îndelungată a regiunii. Dacă vor! 😉 (sursa wikipedia)