M-am bucurat când a fost impusă și la noi „hora reciclării”. „Stai să vezi ce curate vor fi străzile de azi înainte!”, mi-a zis eu.
Aiurea! Ce naivitate! Nu știu cum e la voi în cartiere, dar la mine, în Pipera-Voluntari, văd mai mereu table de bere aruncate pe jos și sticle de toate felurile. Reciclabile, evident! Semn că oamenilor le pasă foarte mult de „hora reciclării” și de garanția pe care o pot primi pe sticle!
Mie îmi pasă, pentru că la noi se bea multă apă minerală, se beau sucuri și uneori bere. Se strâng în jur de 20-30 de lei la garanție, pe săptămână. În acest caz, tomberonul meu galben, pentru fracția uscată, e mai mereu gol. Deci, plătesc degeaba acest serviciu.
Ar merge cum ar merge treaba, dacă aparatele ar funcționa. De pildă, la magazinul Lidl situat pe Bd. Iancu Nicolae, de două zile ușile sunt închise. Am fost și ieri, am fost și azi. DEFECT!
Așa cum era de așteptat, „instalația” care înghite sticlele, pe care le-am plătit, nu funționează mereu. Clientul este nevoit să se întoarcă, cu ditai papornița, acasă și să se roage la Sfântul Patapie să repare careva măgăoaia. Dar nu e nimeni care să se priceapă.
Vin oamenii din cartier cu traiste, genți, unii pe jos (ca mine!) alții cu mașinile. Și nu-și pot arunca sticlele unde li s-a impus.
Mai jucăm noi în hora reciclării? Nu mai jucăm! Mai avem noi mediu curat? Nu mai avem!
Atunci mă mai mir de ce sunt aruncate pe străzi?
Text și foto DFM, 17 iulie 2024