Prima dată e doar un punct de lumină. Apoi picură o lacrimă de verde, de ocru și galben peste pânză. Gândurile lui sunt în vârful pensulei, dar tainele oricărui început de poveste mă cuprind ca niște brațe puternice de bărbat care știe ce vrea.

Ideile lui, încet, încet, devin linii, valuri, cercuri, dantele, petale și imagini pline. Câmpuri de flori, case vechi, locuri dragi din copilărie, aspusuri de soare, răsărituri de iubire, miracole, icoane cu sfinți triști, se nasc într-un dreptunghi colorat, care pare viu, respiră, imaginea lui te cheamă, îți istorisește tot ce vrei.

Dar, mai ales, ce nu știi că știi…

Doamnelor și domnilor, vi-l prezint pe Răzvan Gabriel Mateescu. Bine-ați venit în lumea lui!

DFM, 16 iulie 2024