Autor Adrian Păpăruz
mie-mi place să mor
dar uneori trăiesc
încontinuu
şi asta devine oarecum
enervant
a fi între o naştere
şi o moarte
e mult mai interesant
dar inutil și fără sens
chiar dacă printre vitraliile veşniciei
şi liniştea divinităţii e cald
e pace și roz
am obosit totuși
să te caut prin fiecare existenţă
de la început
ne jucăm un fel de-a iubirea oarba
prin infinit?
mă gândesc
din ce în ce mai serios
să îmi fac cerere de retragere
anticipată
tu ce spui
semnezi sau ne vedem?
A.P.

SUPERBA POEZIA! cred ca unii dintre noi se regasesc prin intermediul acestor subtile versuri in starea creata de autor si o gasesc minunata pentru ceea ce ne sugereaza nu numai prin cuvinte ci si prin coloristica ei.Minunata!