s-a întâmplat pe strada mea,

ploua, trecut puțin de două…

n-ai mai venit şi-o doamnă rea

mi-a zis că e aproape nouă…

eu, bun, am invitat-o la cafea,

dar am băut, probabil, zece;

mă ameţea când mă privea

cu-n ochi căprui şi unul rece.

ne-am îmbătat, tic-tac, cu amintiri,

da, recunosc, și cu nițică bere,

ceacâra-mi arunca fierbinţi priviri,

traducerea: „dă-i inimii ce-ţi cere”…

la braţ, ne-am luat pe bulevard,

în noapte, către-o oarecare casă,

mă urmăreai deja şi-un mic infarct

mi-ai înscenat pe trotuar, geloasă

eu, cu sirene, foarte disperat,

te-am dus degrabă la urgenţe,

târziu mi-a spus, senil, c-ai sucombat

un doctor plin de flatulenţe…

s-a întâmplat…şi-acuma ce să fac

iubirea nu ți-a fost resuscitată…

ceacâra încă mă şteaptă-n parc,

s-o mai cinstesc măcar o dată…

Adrian Păpăruz