Comisar la omoruri
Noiembrie 1973. Cluj-Napoca. Comisarul Traian Tandin lucra la un caz greu (asasinat în serie), împreună cu colegul său Tiberiu Laurian, și sub comanda eminentului criminalist colonelul Dumitru Ceacanica. Erau cazați la hotelul Continental. Aveau o cameră cu două paturi la etajul 2.
„În acea zi, 12 noiembrie, ne împărțiserăm sarcinile, urmând să ne întâlnim seara, la hotel, unde ne depănam, ca de obicei, întâmplările petrecute de fiecare și ne consultam în legătură cu ce trebuie să mai facem. Verificările care mi-au revenit mie le-am terminat târziu și abia în jurul orelor 23 m-am îndreptate spre hotel. Afară, nici țipenie de om. Oricine care ar fi trecut ora aceea pe stradă părea un singuratic ce se luptă din greu cu gerul și zăpada răscolită de viscol. Am ajuns în cameră, unde era cald și plăcut, dar Tibi încă nu venise. Am făcut un duș și m-am culcat. Eram foarte obosit. Zece minute înainte de miezul nopții, sosi și Tibi înghețat tun. Se dezbrăcă de palton și deodată se posomorî brusc. De ce? Peste drum de noi, era un imobil. La același nivel cu fereastra noastră era o cameră luminată. Acolo se petrecea o scenă violentă. Un bărbat tânăr alerga după o fetișcană și o lovea cu pumnii. Fetișcana surprinsă în cămașă de noapte, cădea la podea de fiecare dată când primea loviturile. Zadarnic striga după ajutor, agresorul nu contenea, și nu venea nimeni s-o salveze. Iar afară, oricum era vijelie, ningea, bătea vântul.
La un moment dat, fata a reușit să deschidă fereastra care dădea în stradă și a luat în brațe un copilaș de doi, trei ani. Disperată, s-a așezat pe pervaz și a început să țipe. Cu o mână ținea copilul, cu alta încerca să se apere de agresor care o lovea mereu și mereu. Stătea cu spatele spre noi și cu fața spre apartament.
Scena pe care am văzut-o a fost groaznică. Bărbatul s-a năpustit cu pumnii spre fetișcană. Îi țintea numai obrajii. Lovită grav, tânăra a scăpat copilul jos, dar, din fericire, în cameră, nu pe asfalt. Apoi s-a clătinat. În balans, a încercat să se prindă cu mâinile înghețate de pervaz, dar n-a reușit.
„Doamne, nu mă lăsa să văd așa ceva!”, mi-am zis.
Dar tânăra s-a prăbușit pe trotuar de la 16 m.
Tibi s-a întors spre mine îngrozit:
-Repede! A stins lumina! Tipu-i îmbrăcat.
Am alergat. Tibi a ajuns primul la fața locului. Criminalul o luase la fugă pe strada Universității, iar colegul meu după el. L-a prins și l-a imobilizat. Eu m-am dus la fată. Zăcea într-o baltă de sânge. Murise…”
Procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante întocmit de cei doi ofițeri a fost hotărâtor. Criminalul se numea Ștefan Csaba, avea 23 de ani și locuia în Cluj. Nefericita era Katinka Kovacs, în vârstă de 15 ani. Asasinul întrețiunse de mai multe ori relații intime cu victima, fată în casă, venită de la țară. Nimeni nu știa de relația lor. În acea seară, fata îi refuzase avansurile sexuale. Ori așa ceva nu se iartă! Și a luat-o la bătaie.
„Dacă nu eram prins pe loc, găseam eu un alibi. Au mai fost și alte femei care s-au aruncat de la etaj…”- avea să le declare ucigașul.
Copilul a fost dat familiei fetei, iar Csaba a ajuns la pușcărie, acolo unde îi era locul.
Dacă cei doi ofițeri nu ar fi intervenit în acel moment, ar fi scăpat nepedepsit.
„Dedic aceste rânduri inimosului meu coleg de la Serviciul Omoruri din IGP, căpitanul Tiberiu (Tibi) Laurian, dispărut dintre noi în anul 2000, în urma unei îndelungate suferințe.”
(fragment din cartea Antologia crimelor din România- editura Aldo Press)
8 decembrie 2022
DFM
Traian Tandin (n. 7 martie 1945 – d. 9 mai 2020) a fost un scriitor român de romane polițiste. A lucrat ca ofițer criminalist în serviciul judiciar al Inspectoratului General al Poliției până în 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. El a scris cărți despre aventurile sale, ca ofițer.