Și acum, când mă gândesc, mi se încrețește pielea pe mine de scârbă și de ură.
Mă aflam într-un București rupt la obraz de gloanțe, la câteva luni după Revoluția din 1989.
Aprilie 1990. Mă duceam să ascult un concert de Bach, la orgă, la Biserica Sfântul Iosif. Trebuia să mă întâlnesc cu o prietenă dragă, Florina Macarie. Era pe la patru după-amiaza, deci ziua în amiaza mare.
N-am mai ajuns…
Locuiam în Militari, la granița cu Drumul Taberei, așa că preferam să mă urc în tramvaiul 41, să cobor la Tricodava și să-l iau pe 368 până-n centru. Eram îmbrăcată în blugi și-n geacă, purtam în picioare niște ghete albe, Adidas.
În tramvai au pus ochii pe mine doi hăndrălăi, urâți cu spume, șmenuiți pe față în bătălii crâncene, de pârnaie. I-am citit din prima, și m-am cărăbănit, rapid, spre spate. Urma stația Tricodava.
Ăia, după mine. Rânjeau scabros, aveau moace de intestine întoarse pe dos: „Haidi, fă, panchisto, vii cu noi?”
Aveam 20 de ani, eram frumoasă și revoluționară la cap, îmi clocotea sângele rău. M-am întors la ei și le-am aruncat cea mai jignitoare privire pe care au primit-o vreodată de când au fost fătați. Și evident, le-am arătat degetul ăla din mijloc. (E drept, mă puteam abține, dar n-am reușit! „Femeia trebuie să fie supusă, să tacă, să rabde, să…” Bla-bla-bla. Eu nu eram așa atunci! Și nici azi.)
Au înlemnit. Nu le venea să creadă! Au coborât după mine și au început să mă înjure ca la ușa cortului și să mă scuipe. Mâncaseră semințe, scursurile, și îmi venea mirosul. Unul dintre ei, cu părul creț și cu obrazul stâng tăiat de sus până jos, mi-a zis:
„Fă, curvo, tu știi cine sunt io? Pă abia am ieșit dân pârnaie, nu te pune cu mine că te sparg, te fac surcele și te pun pă foc, să muară copiii mei!”
Eram cu spatele la ei. Crețul m-a luat de geacă și mi-a prins ambele mâini. Nu mai puteam să mă mișc.
Celălalt m-a ciupit atât de tare de sâni, că mi-au dat lacrimile. Dar n-am plâns. Am început să țip și n-am mai rezistat, am dat drumul unui recital minunat de înjurături carpato-danubiano-pontice, combinate cu d-alea americănești, învățate de prin filme.
Crețul mi-a pus mâinile în gât și a încept să strângă. Îmi șuiera la ureche: „Să vezi ce te f…t, să te înveți minte! Da` întâi o să te batem, până te caci pe tine! Bă, Gică, tu cheamă un taxi s-o urcăm pă târfa asta-n iel…”
Stația de autobuz, unde e acum McDonalds, era plină de cetățeni. Peste drum de parc. Bătrâni, tineri, bărbați voinici, care m-ar fi putut scoate din labele lor împuțite. Dar n-au făcut-o. Nici unul. Se uitau luuuung cum mă loveau ăia. Le plăcea. Alții se făceau că citesc ziarul.
Doar o femeie de la țară a chirăit speriată:
-Lumeee, săriți, o omoarăăăă!
Dar s-a trezit un pensionar inteligent, care i-a astupat imediat gura:
-Și dacă-i nevastă-sa? Cine știe ce-a făcut d`-o bate el așa. Nu i-o trage dăgeaba, ascultă-mă pă mine, că-s trecut pân viață! Nu știu io?!
Și femeia a tăcut, i-a dat dreptate, și s-a urcat într-un autobuz. Avea treabă!
La un moment dat, mi-am adus aminte că aveam în buzunar o cheie specială cu care deblocam liftul. Era tăioasă. Cu ultimele puteri, i-am tras una Crețului peste cicatricea de pe mutră. Sângele a țâșnit.
Mi-au dat drumul câteva secunde. Șocul era mare pentru ei. Nu se așteptau. „Ia te uită, piticania dracului! Ne lovește!”
După ce a văzut că i-am rupt fața amicului, celălalt cretin, Gică, s-a repezit. M-a împins cu putere și am căzut pe partea dreaptă. Apoi, i-am văzut pantoful (norocul meu că purta Gubani bulgărești, maro, moi!) că vine spre mine. Direct în falca stângă m-a lovit. Am văzut stele roșcate, zâne mici și străvezii, mi-am revăzut bunica moartă, și auzeam clopoțeii de la sănii…
Câteva secunde n-am știut ce e cu mine. Cu partea dreaptă a capului m-am izbit de chioșcul RATB. Cineva m-a udat cu apă, habar n-am dacă era vânzătoarea de bilete sau tanti Aglaia de la Sinaia. Apoi, un bărbat necunoscut m-a luat în brațe și m-a urcat într-un autobuz. Era 105 și tocmai venise în stație.
– Ai avut noroc!, mi-a spus omul. Îl cunosc pe jegul ăla de l-ai șmenuit, e din Prelungire (Ghencea) și abia ce-a ieșit din pârnaie. Mulțumește-i Măicuței Domnului că am fost prin preajmă, că altfel te făceau ăia de boala copiilor și nimeni nu te apăra, ai văzut românii cum beleau ochii?
Tipul care m-a salvat era un țigan. Da, doamnelor și domnilor. Un țigan adevărat. Tuciuriu, prost îmbrăcat, cu mâinile murdare. Am început să plâng și l-am îmbrățișat. N-am știut niciodată cine e, că nu mi-a spus, sau poate mi-a spus, dar, v-am zis, plângeam și n-am auzit…
Tremuram toată, nu mai aveam cerceii în urechi, mi-i smulseseră, aveam sânge pe geacă, buzele rupte… Nici nu mi le mai simțeam.
Am coborât la următoarea stație și m-am întors acasă.
Macarie (Florina), colega mea de liceu, m-a așteptat zadarnic la concertul de Bach. Pe atunci nu erau celulare, ca s-o sun și s-o anunț că nu mai vin. Mamei nu i-am spus nimic. M-am spălat pe față, obrazul stâng era tumefiat rău, și m-am încuiat în camera mea. Am dat drumul casetofonului, am plâns în hohote și am ascultat Deep Purple toată noaptea.
Am jurat că o să plec din țara asta! Nu era România mea!
De atunci, am purtat întotdeauna la mine ceva cu ajutorul căruia să mă apăr de imbecili. Spray-uri paralizante, chei tăioase, măciuci mici, lame (e șmecherie învățată de la alt țigan deștept), croșete, ba chiar și insecticide pentru țânțari (o să vă povestesc cu altă ocazie cum făceam!).
Știu, m-am lungit cu vorba, dar am vrut să vă zic întâmplarea mea. În 34 de ani, oamenii NU prea s-au schimbat. Stau pe margine și privesc. Nu fac nimic. Nimănui nu-i pasă.
Moartea se joacă și alege: An-tan-te! Dizemane pe!
Ajută-te singură, draga mea! Fugi! Apără-te!
Dana Fodor Mateescu
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog, susține-mă, aici: RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Mulțumesc!
Din păcate, vor sta încă multă vreme pe margine…şi vor privi…
Trebuie sa ne aliniem la UE unde nimeni nu ajuta de frica de a nu fi ulterior acuzat de atacator! Nu e gluma ci realitatea cruda! Numai politia are voie sa foloseasca forta! Teoretic. Practic daca trebuie sa o faca impotriva imigranților ….nu au nici ei voie!
Sa pleci?
In America poate sau in Rusia….
De ce vorbiti prostii? In lumea civilizata (UE) exista legi care pedepsesc oamenii ce nu ofera asistenta persoanelor in pericol… Iar in State poti avea „norocul” sa te trezesti in calea vreunui nebun cu arma.
Tanti draga eu vorbesc din ce vad, stiu, traiesc, zi de zi daca astea sunt prostii e vina mea?
Un mic exemplu: cel care a scapat in noaptea de Revelion femeile de pipaiala poate violul imigranților s-a ales cu un proces pentru lovire!
În privinţa UE ai dreptate, dar în ceea ce spui despre State e clar că n-ai trăit pe aici. Şansele sa te vtrezeşti în calea vreunui nebun cu armă sunt infime pentru că a avea dreptul la a deţine o armă nu trebuie confundat cu dreptul de a utiliza acea arma dupa cum te taie capul. Dreptul de a avea arma îţi da dreptul sa te aperi cu arma, nu sa ataci tu pe cineva. Pe aici, ca se întâmpla sa fiu pe aici, prin State, daca ataci pe cineva cu arma crede-ma ca o singura data ai ocazia s-o faci, ca aici exista Poliţie pe bune, nu e brigada de combatere a traficului de patrunjel ca în România. Dar diferenţa dintre State şi ţările în care nu este permisa deţinerea unei arme de foc consta în faptul ca în acele ţări, cu interdicţii, interlopii si mafioţii au arme pentru ca pe ei oricum nu-i intereseaza legea, în schimb oamenii care ar trebui sa fie capabili sa se apere de atacurile ăstora nu au arme. În State au şi când e vorba de legitima apărare nu ezită sa bage un glonţ în scăfârlia nenorocitului care nu-şi încape în piele.
În 1992, în Constanța, ziua, la ora 14 într-o zi ploioasa, doar îngerii trimiși de D-zeu m-au ajutat sa pot scăpa teafăra, cu fuga, dintr-o situație aproape trasa la indigo.
Of! Imi pare rău! Bine că ai scăpat!
Dana…cred ca numai bunul Dumnezeu te-a scăpat si l-a trimis pe țigan sa te ridice. Urata întâmplare, ce sa zic, te putea marca poate pentru toata viata. Sincer …dupa mine asemenea bestii nu au ce cauta în societate indiferent de religie, culoare sau sex iar lipsa lor nu este o pierdere pentru omenire.
Din fericire viata nu o dam și o luam noi asta este un atribut al lui Dumnezeu.
Ma gandeam de ce nu scrie Dana despre Tranzitie….Acum inteleg !
Am întrebat o colega cum deosebește hărțuirea sexuală de flirt.
„If he’s cute, it’s flirting.
If he’s ugly, it’s harassment. „
Mda! Inteligenta colega! Mai are frati?
Da, cică ar avea și simțul umorului!
O, daaa!! Excepțional simt al umorului. M-am căcat pe mine de râs! Huhh!!
Spray paralizant și taser am și io în geanta, nu-s legale da-s vitale. 😉 Asta e, plus că la tastele telefonului prima-i direct la poliție. N-ai ce face, după ce ziua în amiaza mare ești încadrată de două dube, din care indivizi bărboși încep să-ți strige „complimente”, iar lumea trece fără să schițeze un gest. Îmi pare bine c-ai scăpat, sunt multe (prea multe!) care nu mai scapă și, ce-i ȘI mai grav, făptașii scapă nepedepsiți!
Aura, azi mă descurc. Am aproape 50 de ani și știu multe. Merge și cu un deodorant ieftin. Dacă are praf din ăla alb, e și mai mișto! Nu se va mai lua in viata lui de nimeni…N-o să mai poată. Te imbratisez!
În Budapesta, în tramvaiul 4, am văzut o scenă neobişnuita pentru România. Un golan, de vreo 30 de ani şi-a bagat mâna în poşeta unei doamne cu intenţia de a-i fura portofelul. Un domn trecut de cincizeci de ani l-a văzut şi l-a prins de încheietură întrebându-l că unde crede ca trăieste de face aşa ceva. Instant au sărit înca cinci, ca golanii erau în gaşcă şi vroiau sa-l linşeze pe „bătrân” acolo, că a îndrăznit sa se bage, dar nu le-a mers şmecheria care în România funcţioneaza făra cusur, că acolo instantaneu s-au ridicat aproape toţi bărbaţii, unul la vreo 40 de ani a strigat la vatman sa nu îndrăzneasca sa deschida usile şi sa cheme poliţia imediat. Pâna a venit poliţia a fost nevoie si de salvare că i-au bătut pe ăstia de nu sa fugă, ci nici în picioare nu putea sta. A trebuit să urce brancardierii în tramvai şi să-i pună acolo pe targă că arătau ca nişte gramezi de carne tocată. Iar poliţistii nu au întrebat călătorii că de ce au făcut una ca asta, ci le-au mulţumit ca si-au făcut datoria civică, apoi au mers la spital cu ăştia rupţii, ca imediat ce se putea sa-i transporte în arestul poliţiei si de acolo în faţa unui judecator. În orice caz, eu sunt convins ca de cum au scapat la nici unul nu i-a mai trebuit vreodata sa încerce aşa ceva prin Budapesta.
Mi se pare corect! D-aia Ungaria e Ungaria și România România! Coada lumii. Mă doare când scriu asta, dar e adevărul.
Exagerezi. Din pacate, ai avut parte de un eveniment nefericit dar care se putea intampla oriunde, Ungaria, Romania sau State. In jurul tau au fost persoane lase, care nu au avut curaj sa intervina dar vorbim de un Bucuresti la cateva luni dupa revolutie, unde ma gandesc era haos total. Hai sa nu ne mai denigram atat nici tara, nici pe noi. Nu suntem ultimii de la coada.
Nu mi-am denigrat țara!!! De unde reiese asta? Că am făcut o comparație între Ungaria și România, în favoarea Ungariei? Asta nu e denigrare! E realitatea. Am si menționat că mă doare când spun, când scriu. Deci, despre ce vorbim?
Iar am rămas fără cuvinte…
❤️❤️❤️