Cuvântul. Unitatea de baza a vocabularului. Purtăm cuvintele în minte și-n suflet, de când am învățat să vorbim. Eu iubesc câteva sute de vorbe românești, atât pentru ceea ce înseamnă ele pentru mine, dar și pentru muzicalitatea lor.
Iubesc niște nume care-mi cântă în cap melodii necompuse încă, iubesc niște stări, iubesc niște clipe. Iubesc cu patimă vorbele și modul în care ele se țin de mâini, chicotesc, șoptesc și merg alături de mine în viața asta, de neînțeles uneori.
Îmi plac cuvintele curate, spălate, aromate, moi, cele pe care nu le pot uita, dar și cele colțuroase și repezi care mă uimesc și mă sperie. Ador substantivele, proprii sau comune, mă joc cu adjectivele, dar verbele sunt cele care mă amețesc ca un sărut. Râd, cânt, scriu, șterg, ascund, repar, călătoresc, desfac, alerg, iubesc, fac, scot, ajut, aduc, urc, cobor, înot, plutesc, plâng, plec.
Scriu rapid, fără să mă gândesc prea mult, ce cuvinte îmi plac: primăvară, concert, mamă, grâu, tată, frățior, băiețel, acoperiș, smântână, degetuț, copilărie, scoică, nisip, mare, morișcuță, turn, scări, carte, poveste, parfum, gară, tren, plăcintă, șalău, râu, osciloscop, baterie, menorah, teatru, sacâz, ukulele, fluture, crin, mărgăritar, pescăruș, izolir-band, mac, pelican, barză, lebădă, șurubelniță, casetofon, casetă, iubire, vioară, stabilopod, trompețică, trianglu, clopoțel, piatră, salcâm, pod, pasarelă, macaz, informație, buburuză, zbor, parapantă, măcăleandru, percuție, scenă, prăjitură, păpădie, ciupercă, anatomopatologie, bicicletă, brad, pădure, crâșmă, lăutar, Dunăre, Dumnezeu, inel, Enisala, serafim, dințișor, tuberoză, verde, cireașă, frișcă, ciocolată, mentă, căciuliță, izvor, chiparos, pisicuță, cățel, castan, bujor, porumbel, bunică, dorință, cer, cataif, ied, rubin, sânge, polifonie, călătorie, glorietă.
Pe 31 august e Ziua Limbii Române, iar pe 21 februarie – Ziua Internațională a Limbii Materne.
Vouă ce cuvinte vă plac?
Dana Fodor Mateescu- 4 mai 2019
❤️❤️❤️