Pamflet politic în maniera unei schițe de moravuri
Într-o dimineață călduroasă de vară, cetățeanul Ghiță Revoltatul se opri la o terasă din centrul Capitalei și ceru o cafea.
– Dublă, îi zise chelnerului. Să mă țină până aflu cine conduce țara.
Chelnerul îl privi cu milă.
– Atunci vă aduc ibricul.
La masa vecină ședea domnul Analist Permanent, om care știa totul cu două zile după ce se întâmpla.
– Conduce președintele! declară acesta cu autoritate.
– Care dintre ei? întrebă Ghiță.
-Cum care?
– Păi cel ales, cel contestat, cel validat, cel înjurat sau cel analizat?
Analistul clipi de câteva ori.
-Da.
În acel moment, deasupra Bucureștiului plutea aceeași ceață politică ce se lasă peste țară ori de câte ori instituțiile vorbesc mult și spun puțin.
La Cotroceni, președintele se afla în ședință.
– Domnule președinte, îi spuse un consilier, lumea cere explicații.
– Să le promitem.
– Le-am promis.
– Atunci să le reprogamăm.
-Le-am reprogramat.
– Perfect. Să păstrăm ritmul.
Consilierul notă conștiincios în agendă:
„Explicațiile rămân programate pentru o dată ulterioară care va fi anunțată la o dată ulterioară.”
În aceeași clipă, prin partide era agitație mare.
PSD negocia cu PSD despre ce negociase PSD cu ceilalți. Liberalii negociau cu realitatea. Opoziția negocia cu algoritmul. Iar poporul negocia cu factura.
Toată lumea era ocupată. Numai problemele rămâneau nerezolvate.
Pe străzi, oamenii începeau să murmure.
-Domnule, eu nu mai înțeleg nimic!
-Nici eu!
– Atunci suntem pe drumul cel bun, zise un expert. Înseamnă că situația este foarte complexă.
Între timp, președintele continua să se poarte ca un om care a intrat din greșeală într-o funcție publică foarte înaltă și încearcă să nu deranjeze pe nimeni până vine proprietarul.
Unii îl acuzau că este prea prudent.
Alții că este prea tăcut.
Alții că este prea calm.
În România, după cum se știe, calmul este considerat vinovăție până la proba contrarie.
La televizor, comentatorii se împărțiseră în două tabere. Prima susținea că președintele joacă șah politic în șapte dimensiuni. A doua susținea că tabla este întoarsă invers.
Niciuna nu reușea să explice de ce pionii păreau să conducă jocul.
Cetățeanul Ghiță Revoltatul își termină a treia cafea și începu să priceapă mecanismul.
– Domnule, exclamă el, eu cred că omul vrea să fie dat afară!
Toată terasa amuți.
– Cum adică?
– Simplu. În alte țări politicienii fac orice să rămână în funcție. La noi pare că se experimentează contrariul. Este prima tentativă de autodemitere prin politețe excesivă.
Un pensionar de la masa alăturată bătu cu lingurița în ceașcă.
– Așa ceva n-am mai văzut de pe vremea lui Constantinescu!
– Nici atunci n-a fost chiar așa, răspunse altul. Atunci lumea era furioasă. Acum lumea este și furioasă, și confuză. E progres.
Deodată, în piață începu un nou protest. Din depărtare se auzeau scandări. Din apropiere se auzeau analiștii.
Spre seară, peste Capitală coborî liniștea aceea ciudată care apare când nimeni nu mai înțelege exact ce urmează.
Președintele continua să medieze. Partidele continuau să calculeze. Experții continuau să explice. Iar cetățenii continuau să întrebe.
Singura instituție care părea să funcționeze fără întrerupere era zvonul.
El avea program prelungit.
Și, privind toată această berbuncă națională, Ghiță Revoltatul ajunse la concluzia definitivă:
– Țara nu mai este guvernată. Țara este moderată.
Și, ca orice român cu experiență în ale politicii, mai comandă o cafea.
Pentru siguranță! 😉
Razvan Gabriel Mateescu 14 iunie 2026
Texte scrise de acelați autor:
13 iunie. Universitar bătut de minerii lui Iliescu
De ce nu era mai bine pe vremea lui Ceaușescu? I
Amintiri din tipografia Universul: Foamea, Ceaușescul, Prostituția
Dacă ți-a plăcut ce ai citit pe blog,
poți să-mi oferi un mic cadou, aici:
RO28 RNCB 0318 0781 8893 0001
BIC RNCBROBU- Mateescu Daniela Cristina
Doar dacă vrei!
Toate contribuțiile sunt voluntare și reprezintă donații personale fără obligație contractuală. Nu există beneficii sau produse garantate.