Duminică, 13 aprilie 2025. O dimineață care ar fi trebuit să sune a clopote și a rugăciune s-a transformat, la Sumî, într-un țipăt de durere. În ziua în care credincioșii se pregăteau să pășească spre biserici, două rachete balistice rusești au străpuns cerul orașului și au lovit în plin centrul unei comunități.
Printre victime – o tăcere apăsătoare: Olena Kohut, organistă, profesoară, solistă a Filarmonicii Regionale din Sumî. Se afla chiar în sala în care, cu doar câteva zile înainte, interpreta „Viziunea” lui Josef Rheinberger. De Florii, tot acolo, a fost găsită fără suflare.
Medicii n-au mai putut face nimic. Rusia a șters încă un suflet mare, încă un glas care spunea lumii povești prin muzică. Degetele Olenei au tăcut. Pentru totdeauna!
Colegii ei au confirmat că era în interiorul Filarmonicii în momentul exploziei. Acolo unde altădată răsunau acorduri sacre, astăzi s-au auzit doar ecourile prăbușirii și țipetele celor care au supraviețuit.
Pe străzile Sumîului, florile au fost înlocuite cu sânge. Mult sânge. În loc de mângâiere, oameni cu mâinile tremurânde au căutat printre ruine ceea ce le mai rămăsese din viață.
Fotografiile din oraș nu mai au nevoie de cuvinte. Ele arată tot ce se poate rupe într-o singură secundă: trupuri întinse pe asfalt, clădiri sfâșiate, mașini carbonizate, chipuri pierdute printre praf și lacrimi.
Olena Kohut nu va mai cânta. Nu va mai preda. Dar va rămâne, tăcut, în amintirea celor care au iubit-o, în notele pe care le-a lăsat în urmă, în ecoul ultimului ei concert.
Fie-i memoria binecuvântată. Și amintirea – de neuitat.
DFM 14 aprilie 2025
Foto: Sala de orgă din Lviv