În dimineața asta tânără, de septembrie, -dimineață puțin speriată, curată și înnorată,- am fost, pentru puțin timp, fericită. Am uitat de toate cele care mă trag în jos, în părți și mă ucid clipă de clipă. Am înghițit aerul cu lăcomie, foame și dor. Foame de îngeri, foame de alb și de liniște. Foame de normalitate.
Ați ieșit afară să vedeți cum e azi? O frumusețe de miercuri! O nebunie de arome. De parfumuri. Combinate. Piele arămie de cal, de plante amărui, uger de văcuță, miros de țuică fierbinte, de struguri căpșunică, ace de brad, miere, bot de capră, apă din cer, rochia bunicii din finet, nițel udă pe guler, pentru că am plâns acolo…
Vântul care atinge frunzele, ca un amant ticălos și pervers, trage după el o mireasmă de baltă, de pește viu, de salcâm, de faguri și de ciupercă.
Aud o ciocănitoare: toc-toc-toc, are treabă, și lucrul ei cu natura îmi înduioșează privirea.
Acum plouă. Septembrie. Septembrie viu. Își spală îngerii aripile.
DFM 11 septembrie 2024