Eram disperată după ea în anii 70! DIS-PE-RA-TĂ!! O iubeam teribil!


Când apărea la televizor, efectiv înnebuneam de bucurie. Am rupt un recamier și am spart o vază și trei pahare. Săream îm pat și cântam, imitând-o:

„Când se lasă peste mare înserarea / În amurg îți pare totul nemișcat/ Și o liniște de basm cuprinde zarea / Când înserarea peste mare s-a lăsat/ Mii de greieri cântă-n iarbă o simfonie / Și-o ascultă licuricii spectatori / Și-n decoru-acesta plin de poezie/ Un băiat oferă dragei sale flori… Și-n apa mării/ De pe întregul litoraaaaal…. 🙂

Când ne dădeau și filmul Veronica, eram în stratosferă. Nu mai mâncam, nu-mi mai trebuie nimic. 🙂

Pe doamna Margareta Pâslaru am întâlnit-o cu ani în urmă, la ROMEXPO, parcă prin 2010. Tocmai își relansa un album cu muzică ușoară. Mare bucurie mi-a făcut când mi-a dăruit un CD și am făcut fotografia asta. I-am oferit și eu câteva cărți scrise de mine și i-am povestit despre fetițele pe care le-am întâlnit în cimitirul din Roșu (unul dintre subiectele prezente în volum).

Tot atunci am realizat și un mic interviu.

Eram însă foarte stresată, pentru că Andrei, care avea trei ani și era de față atunci, începuse să urle, din cauză că m-am pupat cu dânsa.

Era gelos! Nu aveam voie să mă ating de nimeni! Nu aveam voie să mă pup cu nicio prietenă (sau prieteni) iar el să vadă!

Și, în timp ce stăteam noi la poză, el zbiera și se dădea cu dindărătul de pământ: „Nu te mai pupa cu zânaaaa! Nu te mai pupa cu zânaaa!”

Pe zână a bufnit-o râsul. Se și vede, nu?

Așa că, din cauza lui Andrei am figura asta crispată, de parcă m-a udat cineva cu apă-gheață din fântână…

Ca să știți!

La mulți ani, doamnă!

DFM 09.07.2023