Pantofii roșii din ziua de Paște, mâinile și fruntea sărutate de mama, tălpile goale din țărâna încinsă, mirosul teiului din ceașca dimineților, cozonacul cald din Ajunul Crăciunului, colindele înfășurate în zăpadă, grădinița cu miros de plastilină, școala cu degetele mânjite de cerneala copacilor cu fructe necoapte, sarea din buzunare, păpușile îmbrăcate și dezbrăcate de o mie de ori, spălate și tunse, ciufulite sau alintate, mirosul înflorit al nopților de vară, când dormeam cu bunicii afară…
Verișorii mei- unii încă aici, bucăți din sufletul meu, alții privindu-mă din ceruri cu ochi de îngeri, prietenele mele, raze care încă îmi luminează cărările.
Imagini, mirosuri, sunete, atingeri, oameni…
Și cum să le spun amintiri, când le simt în mine ca un prezent continuu ale celei care sunt?
Autor: Marinela Tănase fragment din volumul de versuri „SOS pentru suflet” -Sibiu 2019
