1938. Bal mare în sat. Nu oricine putea să meargă. Nu era ca la joc, unde puteai să mergi și desculţă. Nu! Trebuia să ai o rochie frumoasă, să ai pantofi, să ai părul coafat, olecuţă de roşu-n obraz….si peste toate sa stii să valsezi.

Rozi era o fata săracă. Mai avea cinci surori. Ea era cea mai mare. Avea 16 ani si era foarte frumoasă. Înaltă, cu un păr şaten, des, lung si vălurit, cu un mijlocel subţire si sâni pietroşi. Cânta minunat și-i plăcea enorm să danseze, mai ales vals.

Când valsa i se parea că pluteşte într-o altă lume, în care ea era o prinţesă şi locuia într-un palat. Când a aflat că sâmbătă va fi bal, a hotărât că ea musai va merge. Se bucura la gândul ca va dansa, dar si ideea că acolo îşi va găsi viitorul soţ, un om bogat cu siguranţă (că doar acolo nu veneau sărăntocii). Fiind ucenică la o croitoreasă, a reusit să-şi facă singură o rochie frumuşică.

Cu ajutorul surorilor şi-a aranjat părul într-un coc de bucle, aşa cum era la moda pe atunci. Înmuind o bucată de hârtie creponată, roşie, în salivă (hârtia fusese ornament în cortul unde se celebrase o nuntă), obţinuse roşul în obraji, în așa fel încât să nu pară palidă în lumina din sala de bal. Și i-a mai venit o idee: ca să pară bogată, şi-a învelit patru dinţi în staniol galben…

Seara balului a sosit. Frumoasă ca o păpuşă, Rozi a intrat în sală. Erau acolo mulți feciori, unii veniţi din alte sate. A început muzica. Rozi dansa ca o artistă. Un fecior bogat, din alt sat, o invita mereu la dans. Dansau, vorbeau, râdeau şi erau fericiţi împreună. El se gândea în sinea lui ca a nimerit extraordinar de bine, că Rozi era şi frumoasă şi bogată, că doar avea patru dinti de aur, care străluceau atît de tare când râdea zglobiu la glumele lui.

Înainte de terminarea balului s-au înţeles ca săptămâna următoare să se întâlnească. Vine si ziua întâlnirii. Rozi a uitat să-şi pună staniol pe dinţi, s-a imbrăcat cu o rochie simplă şi nici nu şi-a mai făcut coc. Feciorul a venit, dar, dacă a vazut că nu are cei patru dinţi de aur şi este cam sărăcăcios îmbrăcată, nu a recunoscut-o. Spulberate au fost visele lor de înavuţire…

Autor: Elena Bonta

Foto: preluare internet