Știu că mi se întâmplă chestii mișto. Mai ales în somn! Azi-noapte, însă, am visat că mângâiam un bou, nu știu ce am, de tot visez boi! Apoi, spre dimineață, l-am visat și pe Aurel Vlaicu. Da, ACEL Aurel Vlaicu pe care-l știm cu toții. Aviatorul, pionierul aviației mondiale, inventatorul.
Pe mine mă alergau niște copii răi de pe strada Petru Maior (făcusem o prostie, precis!), iar Vlaicu mă aștepta cu…avionul lui. Motorul era pornit și scotea un zgomot infernal.
-Hopa sus, fetițo, îmi zice urlând.
Dau să mă urc, când…pe scaun era un păianjen negru cu labe păroase și barbă lungă cum au ăia de la ZZ TOP. Dădea din craci și scotea limba la mine, al dracu` de urât. Am început să zbier ca scoasă din minți. Aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!!
-Omoară-l, Aureleeee! Dă-i în cap! Strigam disperată și țopăiam.
-Auzi, fată!?, zice Aurică. Tu ce preferi? Să te snopească ăia în bătaie sau să stai cu păianjenul?
M-am uitat în susul străzii mele dragi. Vreo 6-7 țâști-bâști cu muci la nas și cu bâte în mâini (în vis eram și eu mică) veneau spre noi, gata de scandal…
Am închis ochii și m-am aruncat în avionul vechi, care s-a ridicat în ultima clipă.
Stăteam crispată pe scaun și mă uitam în toate părțile după carcalacul cu barbă. Să nu cumva să mi se urce pe picior!
Când am ajuns pe Bulevardul Titulescu, am început să arunc cu bomboane în copiii care mă alergau.
Spitfire! Stâââj! Buuum! Trrrrr!
Scăpasem. Yes! Aurel Vlaicu și avionul lui mă salvaseră!
-Îți mulțumesc, Aurele!, i-am zis. Și am început să mâncăm bomboanele rămase. Am balotat toată punga și, din când în când, mai aruncam câte una în cineva, ba la Gară, ba pe la palatul CFR. Mă distram când ăia de jos țipau și mă amenințau cu pumnul.
-Danieluța, fii cuminte!, zicea Aurică fără frică, iar avionul: vrrrr, drrrrrr, grrrrrr, zzzzz dansa printre norii umiți.
Apoi m-am trezit. Era 6.45 și trebuia să-l pregătesc pe Andrei de școală.
Dana Fodor Mateescu
Foto Internet