Azi, în 301. Urcă doi puști frumoși foc, maximum 16 ani. Îmbrăcați curat, de firmă, parfumați, tot tacâmul. Unul are un tricou cu Black Sabbath și zâmbesc unui gând aurit, din trecut…
Se așază lângă mine și continuă discuția începută înainte de a se urca în autobuz:
Puștiul 1: Bro, seriously? Cum e posibil așa ceva? Aia l-a înșelat de opt ori și el tot o iubește! Dacă îmi făcea mie asta, îi tăiam unghiile!
Puștiul 2: Nu merită nici asta, bro!
Puștiul 1: Ai dreptate! Dar tot nu înțeleg: cum să cheltuiești cu o gagică 10.000 de lei în trei luni?
Puștiul 2: Îi dă mă-sa, că are destui.
Puștiul 1: Păi ce e mă-sa?
Puștiul 2: Cre’că avocat. Dar nu știu sigur. Anyway, she has a lot of money, bro! N-ai văzut cu ce mașină-l aduce la școală?
Puștiul 1: Am văzut, nu-s chior!
Mai tac puțin, mai scrollează, autobuzul se oprește la stop. Afară e o toamnă nebună cu soare și arome dulci de vanilie și roșcove.
Dialogul e reluat cu avânt.
Puștiul 2: Dar de unde știe că l-a înșelat de opt ori?
Puștiul 1: E public, a văzut pe Insta și pe TikTok. Toți râd de el.
Puștiul 2: WTF? Bro, parcă mi-e milă de el…
Puștiul 1: Dă-l în căcat, dacă-i bou! Și nu mai fi așa milos ca o femeie! Auzi? Mă bucur tare mult că te-ai mutat la Caragiale! O să avem gașca noastră. BTW, azi ne vine noul prof de mate. Că nu făceam nimic cu celălalt.
Puștiul 2: Hm… Fuck, nu-mi place materia, eu dau la teatru.
Mai tac nițel, mai scrollează.
Puștiul 2: Eu tot nu înțeleg: cum de opt ori? WTF?
Puștiul 1: Bro, dă-l dracu’ de ratat! Parcă ești în filmul ăla, că tot vrei să te faci tu actor. Cum se numește? Cu un idiot pe care-l înșelase nevastă-sa de opt ori și el plângea și tot repeta: m-a tradus a opta oară. A opta oară? A opta oară?
Puștiul 2 râde.
Atunci simt nevoia-n organism să bag în vorbă și eu: „D-ale carnavalului” se numește. Piesă scrisă de Ion Luca Caragiale.
Mă privesc uluiți și nu zic nimic. Ce naiba mă introduc ca musca-n nas? 🙂
Unul din ei caută pe net și găsește filmul lui Pintilie, „De ce trag clopotele, Mitică”.
„Gata, bro! Nu e Caragiale! E Pintilie! Yes!”
Ei au coborât, ușile s-au închis, iar eu am zâmbit până acasă.
DFM 21 octombrie 2026
Articole cam pe același val: