Dragoș are douăzeci și trei de ani și s-a născut într-o familie numeroasă. El e cel mai mare dintre cei șase frați. Frumos, înalt, harnic și mai cuminte decât alții de vârsta lui. Ochi albaștri, păr bălai și minte cât îi trebuie unui voinic crescut pe lângă Caracal, mai pe dreapta, așa. 🙂

N-aveau tată. Gurile rele și amare ziceau că fiecare plod e realizat cu alt bărbat, dar cine avea curaj să-i spună asta muierii? Hă?

Tanti Aurelia le era și tată și unchi și bunic și mătușă. Dragoș nu ieșea din cuvântul ei. Și nici n-avea cum. Femeia era cât un șifonier cu două uși, iar când ridica palma, până și câinii din sat își cereau scuze, schelălăind: chialauu, chialaauu!

În fine, să revin: După ce a terminat liceul, Dragoș a dat examen la Politehnică, la București. Și, evident că l-a luat printre primii. Era student, gata! Mare bucurie fu pe tanti Aurelia.

„Fii atent, băiete!”, îi zise „Să-nveți carte, să nu-mi faci neamul dă rușine și, dacă-mi aduci în bătătură fro parașută d-aia dă stă toată ziua pă TikTok, te bat cu ea peste rât până-i ies filtrili dân cap!”

La vreo două luni, la o petrecere studențească, îi căzu cu tronc una de ziceai că fugise din catalogul de chirurgie estetică. Sorina, dar îi plăcea să se semneze Sony, cu Y.

Oleleee… înaltă cât prăjina de la vie. Genele false. Unghiile, la fel. Buze de ziceai că le umfla mecanicul cu pompa de tractor. Pline cu acid hialuronic, de bietul băiat se întreba cum dracu’ de poate mânca sau vorbi. Nici nu se mai atingeau una de cealaltă.

Dar fata era frumoasă! Toți se uitau luuuung după ea.

Țâțele erau atât de mari, încât dacă se întorcea brusc spre dreapta se făcea curent în odaie.

Dragoș rămase prost. „Olele, ce pufoșenie dă fomeie!!” Și a dat să intre în vorbă cu… individa.

„Cu ce facultate te ocupi?” (Cu asta a distrus-o, că a ridicat așa o sprânceană, cum a văzut el prin filme!)

„Design.”, a răspuns fata, dar el a înțeles „Zizain”, căci, v-am explicat mai sus, buzele nu se mai uneau. Tot atunci i-a auzit și vocea! Groasă, dacă nu-i vedeai mecla, jurai că-i bărbat.

„Eh, sunt cam răgușită”, i-a zis ea, zâmbindu-i până la buric.

Din clipa aia, băiatul n-a mai văzut nimic în afară de ea. E drept, n-o atinse decât de sâni și-o pupă sfios, de parcă săruta moaștele. Era corect! Ba i-a scris și poezii. Una suna așa: (Vă rog să nu râdeți!!)

Ești ca luna peste sat,
Și-s extrem de afectat

Te iubesc la nebunie

Ca pe sfânta din cutie

Când mă uit în ochii tăi

Miorlăi fix ca un cotoi

Iar dacă te pup în bot

Tremur, plâng și dau din cot”

Sony a râs până s-a țârcâit pe ea.

Peste două săptămâni, Dragoș a dus-o la Caracal. Ea era viitoarea lui soție! Mă rog, așa credea! 🙂

Tanti Aurelia le trânti în față o mămăligă de puteai astupa fântâna cu ea.

„Mănâncă, mumă! Că voi, la București, trăiți cu avocado și foame. Și ți să vede coastili…”

După trei înghițituri începu ancheta.

„De unde-mi ești?”

„Din Brașov.”

„Părinții ce-s?”

„Antreprenori.”

„Ăăă! Ceaia?”

„În… fashion.”

„În ce?

Tanti Aurelia s-a înecat cu scuipat și mălai. Dragoș a încercat să-i explice:

„Au un magazin de haine…”

„Aha… adică vinde izmene scumpe.”

A mai plescăit nițel, apoi iar s-a luat de fată:

„Auzi, mumă… botu’ ăla al tău așa să născu sau-l umflași cu pompa dă la bicicletă?”

Fata zâmbi stingherită. „Mi-am injectat acid hialuronic.”

„Olele! Ce făcuși, mumă? Te mușcară viespili dân facultate?” (Ea cică era ironică!)

Dragoș începu să tușească.

„Ăăă…”

„Taci! Acu’ vorbesc cu noră-mea.”

După două minute:

„Da’ țâțili?”

„Sunt… făcute.”

„Păi bine, mumă! Mai ai ceva original pă tine sau ești ca Dacia lu’ vecinu’, schimbată pesă cu pesă?”

Dragoș simți cum îi pleacă sângele din obraji. Nu trebuia să vină cu Sony la mă-sa acasă! Ce greșeală!

A luat-o de mână, au zis „Noapte bună și s-au dus la el în cameră.

Se făcuse seară și trebuiau să se culce. Simțea că tremură de fericire. Sony va fi a lui și numai a lui. S-au pupat, s-au pipăit, dar decent! Nu mai jos de buric!

Dar fata voia să facă pipi, băuse vreo paipe beri și… știți și voi cum e la chestii de-astea! 🙂

„Draga mea, la noi nu sunt condiții ca în Capitală, avem buda în curte sau… dacă vrei îți aduc o oală.”

Gagica se tolănise pe pat, ca la ea acasă. „Adu o oală!”, zise. „Da‘ să fie mare nu cât un pahar!”

Dragoș zbură până la mă-sa și-i ceru o oală de noapte. Când se întoarse, văzu că Sony era încă îmbrăcată. „Da‘ nu dai alea jos de pe tine?”

„Ba da, dar stinge lumina!”

Dragoș stinse lumina și luna pătrunse în odaia lor, exact ca-n poezia scrisă de el… Ce romantic!

Oftă, și începu să recite: „Ești ca luna peste sat,
Și-s extrem de afectat”… dar n-apucă să continue cu splendidul poem, că auzi zgomotul violent în oala de metal. „Parcă se pișă o vacă”, gândi el și îl pufni râsul.

Fără să vrea, își aruncă privirea spre iubirea vieții lui, dar așa, pe furiș…timid.

Și? Ce să veeezi!! Sfinte Pantelimoaneee! Femeia pe care o diviniza și voia s-o facă nora mamei lui, se pișa din picioare, stimați cititori! Din pi-cioa-re!

„Olele, ce faci tu acolo?”, a întrebat-o năuc.

„Mă piș!”, zise Sony, dar în clipa aia realiză ce făcuse.

Dintr-un salt, Dragoș fu la întrerupător și aprinse lumina. Încremeni. Sony avea o ditai mătărânga. Ba chiar mai mare decăt a lui! Era bărbat!!

Aoleeeu! Să moară acolo, pe loc! I-a venit să vomite, valuri de mânie și de neputință îl inundară.

„Mă, tu nu ești fată?”

„Într-un fel, nu prea sunt. Dar credeam că știi.”

„Cum dracu‘ să știu dacă nu făcurăm sex!

„Păi de ce nu m-ai întrebat?”

„Dă bou ce sunt, d-aia!!” și începus să plângă încet.

Sony se apropie de el și îl mângăie pe cap. „Lasă, nu mai boci! Mâine plec la Brașov. Acu‘ mă culc, sunt obosită.”

Și zdronc, s-a băgat în pat.

Dragoș a stat pe margine, cu tâmplele în palme, frământându-se: „Cum Paștele mă-sii m-am îndrăgostit de-un travestit? Sau ce naiba o fi? Trans? Și de ce nu l-am controlat la ouă? Cred că au râs de mine colegii mei de grupă!! Pfai de mine, ce idiot am putu fi… Dobitoc cosmic!”

S-a ridicat în picioare și a privit-o pe Sony (sau l-a privit) cu uimire și silă: „Trebuie să recunosc că arată bine, al dracu‘!”

Ieși afară și-și aprinse o țigară.

A doua zi, Sony s-a cărat, iar el a rămas să-și rumege tristețea.

„Mă, da unde plecă așa iute nor-mea? Voiam să-i arăt un model dă flanea, unu pă față, unu pă dos…”, îl întrebă mă-sa.

Dar Dragoș nu-i răspunse.

DFM 17 iulie 2026

Poveste este o ficțiune, bazată pe realitate.