O femeie din Bihor zace acum în comă, intubată și inconștientă, după ce a fost bătută cu o cruzime greu de imaginat de propriul soț. S-a întâmplat azi, pe 22 august, în miezul zilei, la casa unor prieteni unde victima fusese invitată. Loviturile cu pumnii, picioarele și un obiect contondent au doborât-o. După atac, bărbatul a fugit pe un câmp aflat la 700 de metri și și-a pus capăt zilelor. Nici polițiștii, nici medicii nu au mai reușit să-l readucă la viață.
Această scenă tulburătoare vine la doar o zi după un alt caz care a cutremurat țara. La Craiova, o profesoară a fost ucisă cu cuțitul de soțul ei, un inginer, chiar în fața fiicei lor de 11 ani. Copila a asistat la coșmar, apoi a fugit pe scări să ceară ajutor. Bărbatul a murit ulterior la spital, iar fetița rămâne cu o rană imposibil de vindecat, pentru care specialiștii vor încerca măcar să aline trauma.
Dar aceste două drame nu sunt doar excepții zguduitoare, ci parte dintr-o statistică neagră și rece. În 2025, numai în primele luni, 30 de femei au fost ucise în România de parteneri sau foști parteneri (sursa Partidul REPER). Alte surse ridică totalul la 30–33 de cazuri de femicid, iar realitatea din teren confirmă: apeluri disperate la 112, peste 40.000 numai în primele cinci luni ale anului; aproximativ 8.000 de ordine de protecție emise, dintre care mii încălcate; poliția forțată să reacționeze, dar adesea prea târziu.
Statisticile spun că s-au emis 4.670 de ordine de protecție provizorii, însă doar 1.783 au devenit definitive. În spatele acestor cifre stau însă chipuri, povești, familii sfâșiate.
Femeia din Bihor, profesoara din Craiova, fetița de 11 ani care a văzut cum mama ei cade sub lovituri de cuțit. Ele nu sunt doar știri de moment, ci semnale de alarmă despre un fenomen ignorat sau tratat cu jumătăți de măsură.
Violența domestică nu mai este doar „o problemă de familie”, ci o urgență socială și un test de umanitate. Fără monitorizare electronică reală, fără aplicarea fermă a legii, fără consiliere psihologică și educație de la rădăcină, aceste drame vor continua să se adune. Și de fiecare dată, vom mai pierde o mamă, o profesoară, o fată care ar fi putut trăi.
Cât timp numerele cresc și atenția scade, pierdem mai mult decât vieți. Pierdem, încet și sigur, propria noastră umanitate.
Opriți femicidul! Faceți ceva! 🙁
DFM 22 august 2025
Foarte, foarte trist. Problemele astea au fost mereu, draga mea, dar nu prea se stia de ele. Victimele nu au curaj, spun asta din proprie experienta. Am crescut cu un tata violent, stiu cum e. Am trait apoi momente de violenta domestica si dupa ce m-am casatorit. Nu am avut curaj sa spun nimic, nici macar mamei. Am prins curaj doar cand a dat in copii, atunci l-am strans de gat cat am putut de tare si l-am dat afara din casa. Politistii, chemati de vecini, nu s-au bagat niciodata, tot eu eram de vina. Doar cand am ajuns cu fiica mea la spital, au chemat medicii un echipaj si de atunci a avut si ordin de restrictie. Am crescut singura copiii, mi-a fost greu, dar am fost fericiti, el doar a contribuit cu bani, aveam un card in care intrau bani lunar.
Doamne, prin ce ai trecut, dragă Mihaela! 🙁 Ce curaj și ce forță ai avut! Mă bucur sincer pentru tine că ai scăpat de abuzator. Și pentru copiii tăi! Te îmbrățișez!
Sincer, nu am scapat, n-am divortat. Cand am vrut eu, mi-a spus ca imi ia copiii, apoi cand a vrut el am spus NU. Am stat despartiti multi ani, copiii au plecat, au viata lor, asa cum este si normal, mi-as da si viata pentru ei. El s-a intors acasa, dar in conditiile mele. Cred ca n-a uitat si nu v-a uita vreodata reactia pe care am avut-o atunci, era sa il omor. Nu imi mai este frica de el, nu cred sa mai indrazneasca vreodata sa dea in mine.
Of! Doamne! 🙁
🖤
Dacă pe femeia fără serviciu și departe de oraș o pot înțelege ca nu prea mai are soluție pentru a putea pleca de acolo și să scape, pe doamna profesoara ucisă de soțul ei de profesie inginer dar șomer și depresiv nu știu dacă o pot înțelege! Nu judec că nu sunt eu Dumnezeu dar o fetiță a rămas fără mamă și fără tată și nu este bine deloc!
Poate pentru că il iubea? Poate pentru că se lupta ca să-l ajute? Să-l scoată din depresie? Poate că nu s-a gândit ca cel pe care il iubeste o va ucide?