Dismorfofobia, (Body Disarmonic Disorder) sau „sindromul urâțeniei închipuite” nu exista înainte de apariția fotografiei, când oamenii și-au văzut imaginea reflectată în altă parte decât în oglindă. Boala a fost descoperită de psihologul italian Enrique Morselli în anul 1886.
Cum se manifestă? Pe bolnav îl deranjează până la isterie fața lui. Nasul, (e întotdeauna prea mare, prea strâmb sau prea borcănat), buza de sus (prea subțire!), dinții (prea încălecați și colorați), urechile (ca ale lui Dumbo), etc. Găsește el un motiv să nu-i placă nimic din arhitectura mutrei cu care s-a născut, iar statisticile OMS arată că 86% din bolnavii cu BDD se gândesc la sinucidere, dar numai 30% o și fac.
Cei mai câștigați de pe urma acestor dereglări, sunt medicii esteticieni și companiile care se ocupă cu vânzarea produselor de înfrumusețare (creme pe bază de lapte de cuc, melc spaniol cu paișpe coarne și zeamă de cucuvaie portocalie din Somalia).
Să aruncăm o privire la noi în țară. Câte dintre artistele românce și-au făcut operații estetice? Sau măcar de umflare a buzelor?Multe. Nu le știu pe fiecare în parte, și vorba unui amic isteț: „fiecare muiere face ce vrea cu mutra și trupul ei!”, nu le judecăm, nu punem etichete, da?
Dacă o femeie are un nas de nu poate bea apă dintr-o cană, e firesc să și-l repare, nu?
Anda Adam, Bianca Drăgușanu și Loredana sunt în top la capitolul transformări, dar mai există și alte vedete autohtone care și-au modificat „arhitectura” de sus până jos. Unora le-a ieșit, altora nu.

Evident, unele susțin că n-au apelat defel la chirurgie estetică, ci doar la… tratamente naturiste: Loredana: ”Nu mai vreau să intru în această polemică. E o prostie. În primul rând nimeni nu trebuie să se justifice pentru nimic. Nu dau socoteală nimănui, decât în fața lui Dumnezeu, în fața fanilor mei. Și ei știu cine e Lori, știu că eu am avut un piept generos întotdeauna, de la începutul carierei mele, mai ales din filmul «Din a doua cădere a Constantinopolului». Nu existau silicoane pe atunci. Am avut buze mari, de asta m-au interzis cei de la televiziune și comuniștii pe atunci pentru că eram prea sexy. Aveam buzele prea voluminoase, părul prea lung, sânii prea mari. Și pe atunci chiar nici nu se auzise de așa intervenții… oamenii care sunt limitați și influențabili sau pur și simplu răutăcioși, oamenii aceia comentează. Pentru că cine mă cunoaște știe că sunt și întotdeauna am fost originală sută la sută. Nu că aș avea ceva de comentat cu persoanele care vor să arate mai bine, să își îmbunătățească imaginea, îi apreciez că investesc în asta. Totodată, în cadrul aceluiași interviu, ea a dezvăluit că este adepta tratamentelor naturiste. ”Sigur că da, trăiesc din asta. În loc să îți pui pe corp o cremă, mai bine pui ulei de măsline. Orice e natural este mult mai bine decât tot ce e procesat. Chiar dacă ei scriu acolo că este sută la sută organic, nu este nimic mai organic decât chestie pură pe care tu poți să o ingerezi sau să o pui pe tine. La mâncare, dacă nu e ceva să îmi placă cu adevărat și să aibă nutrienți, mai bine nu mănânc. (sursa ProFM și Fanatik)

„Dismorfofobia este o maladie ilustrată clinic prin grija obsesivă a bolnavului față de aspectul fizic. El interpretează ca anormale unele senzații fizice banale. Debutul are loc în adolescență sau chiar la vârsta adultă. În genere, boala apare (uneori!) la adolescență pentru că atunci tânărul vrea să se schimbe și își alege modele cu care ar vrea să se identifice. Evoluția este îndelungată, (de minimum șase luni) și fluctuantă. Are loc o perturbare sau invalidare a activității casnice și socioprofesionale. Bolnavul va sta cu oglinda în mână toată ziua și se privește. Nu mai mănâncă, nu-l mai interesează nimic decât fața lui. Uneori se închide în baie sau stă pe întuneric, ca să nu mai fie văzut de nimeni. Nici chiar de el!
Nu există tratament specific, cum ar fi pentru schizofrenie sau altă boală psihică, dar e necesară o atentă supraveghere. Pacienții trebuie să ia cunoștință de ideea de personalitate, de caracter sau de aptitudinile de care dispun. Educația joacă un rol important.” – prof. dr. George Ionescu, psihiatru.
Dismorfofobia este o boală psihică generată de modă și de epoca în care trăim. O parte din persoanele acestea au, cu adevărat, probleme. Suferă enorm, sunt nesigure, obsedate, se simt slute și abandonate. Unele fac depresii și chiar se sinucid.
Nasuri, buze, guși, urechi, sâni, burți, sunt toate operate. E adevărat, unii medici sunt extraordinari, reușesc să facă din rahat bici de aur, dar există și chirurgi care o cam scrântesc și, în loc să repare, mai rău strică.
Priviți pozele de mai jos! Actrițe frumoase, absolut superbe, sunt acum niște nasoale, imposibil de recuperat.
Vă mai amintiți de Lara Flynn Boyle, cea care a jucat în rolul Donnei Hayward din seria Twin Peaks? Era o zână! O prințesă! Acum? Uuuu, mamă, Doamne feri! (vezi foto!)


Cum arăta actorul Mickey Rourke în tinerețe, vă mai amintiți? Și cum arată acum? În momentul de față, nimeni nu-l mai poate schimba în bine. Din păcate!
Concluzia? Poate-s mai multe, dar cea mai importantă e că dacă ne „modificăm” nu ne mai putem întoarce la ce-am fost.
Sincer? Nu mi-aș băga botox sau acid hialuronic, nici gratis, dacă s-ar oferi cineva! Nu mi-aș tatua sprâncenele! Nu mi-aș pune gene false! Singura transformare pe care vreau (și voi reuși s-o fac, pentru că eu sunt șefa mea!) e să mai dau jos din șunci. Iar treaba asta se face cu muncă, seriozitate și ambiție, nu cu pastile și cuțit.
Suntem frumoase naturale! Să auzim de bine!

Dana Fodor Mateescu- 10.04.2023