Îndrăgite de milioane de români din țară și diasporă, filmele din seria Brigada Diversă (B.D. intră în acțiune, B.D. în alertă, B.D. la munte și la mare), dincolo de distribuția de marcă, reprezintă și astăzi un reper pentru cinematografie. Deși au fost difuzate intens la televiziuni în ultimii ani, despre poveștile din spatele aparatului de filmat s-a vorbit mai puțin. Regizorul Nicolae Mărgineanu, căruia îi datorăm imaginea acestor minunate producții, ne-a povestit ce-și amintește din acele vremuri.

Filmele au fost comandate de Consiliul Culturii și Educației Socialiste

Regizorul se gândește și azi, cu drag, la marii actori dispăruți, pe care i-a cunoscut și filmat. „Mircea Drăgan a făcut o distribuție de excepție, cu actori de mare popularitate: Dem Rădulescu, Toma Caragiu, Puiu Călinescu, Jean Constantin, Vasilica Tastaman și mulți alții. George Mihăiță era tânăr de tot, un puști aproape. Nu știu dacă scenariul are la bază întâmplări reale. Totuși este posibil ca unul dintre realizatori, scenaristul Nicolae Țic, să fi avut acces la unele dosare ale miliției. Consiliul Culturii și Educației Socialiste a comandat aceste filme ca să mai repare imaginea, destul de șifonată a unui plutonier de miliție din filmul „Reconstituirea” realizat de Lucian Pintilie, oprit la aceea vreme. Plutonierul respectiv era interpretat cu mult umor și talent de regretatul Ernest Maftei. Deoarece, ulterior, presa l-a criticat dur pe regizorul Mircea Drăgan pentru BD-uri, acesta a preferat să facă și un film „serios”, ca să se mai „reabiliteze”. Așa a apărut „Explozia”, după un scenariu de Ioan Grigorescu.”

„La început, a fost vorba doar de două serii ale B.D.-ului. Însă, datorită marelui succes pe care l-au avut primele la public, a urmat o a treia. Anumite scene din filme s-au „tras” în locuri din vechiul București, care astăzi nu mai există. Au fost demolate. „Filmările de detenție s-au făcut la închisoarea Văcărești. Restaurantul în care a cântat Ștefan Bănică era pe strada Galați (azi Vasile Lascăr), dar nu cred că mai e. Vila domnului Vornicescu din B.D. în alertă era pe strada Nicolae Iorga, cred că a fost demolată pentru prelungirea bulevardului Dacia. Limuzina Buick, pe care o putem admira în BD la munte și la mare, era mașina-operator a Studioului Cinematografic București din Buftea. Avea o suspensie foarte bună și se puteau filma din ea diferite scene, din mers. Am muncit foarte mult atunci, dar pentru că îmi plăcea, tuturor ne plăcea ceea ce făceam, nu mai simțeam oboseala. A fost o perioadă minunată.”, ne-a mai povestit maestrul Mărgineanu.

Costel a zis: HAM! și Domnița a leșinat…

Câinele Costel era un ciobănesc german, superb, dresat, inteligent, adus chiar de la Miliție. Numele lui adevărat era Rurich și nu pricepea de ce îl strigă lumea altfel. Actorul Sebastian Papaiani (Plutonier Căpșună) mergea la filmare cu o punguliță plină cu ficat de porc și îi dădea să mănânce. Așa au devenit foarte buni prieteni.

„Am avut probleme cu câinele polițist, continuă regizorul Nicolae Mărgineanu. După 12 ore de filmare, începea să latre, din senin. Și nu se mai oprea. Obosea și el, săracul, sau se plictisea. Efectiv, ne distrugea cadrul, de fiecare dată. Odată, Domnița, secretara de platou, a leșinat când Costel a lătrat în spatele ei. Vă puteți imagina ce-a fost!”

În episodul „Hoțul de câini” din seria „B.D. intră în acțiune”, Jean Constantin sau unul din milițieni trebuia să se repeadă la câinii din interior cu o bardă solidă de metal. „Era o hărmălaie cumplită, lătrau, de-ți țiuiau urechile. Și în condițiile acelea trebuia să și filmez, actorii să-și spună textele. Toți cățeii făceau pipi de frică și scheunau. Afară de un pekinez micuț, care lătra cu vitejie la fiecare dublă. A mai fost un moment hazliu în frizeria închisorii Văcărești. Actorul Jean Constantin se așezase liniștit pe un scaun. Fără să-și dea seama nimeni din echipa noastră, a apărut chiar frizerul închisorii, un tip uriaș, care l-a lua brutal de păr pe Jean și era cât pe ce să-l radă corespunzător, crezând că e un nou deținut.”

Actorii aveau libertate destul de mare de joc. Introduceau uneori și replici improvizate, nu se puteau abține. Regizorul Mircea Drăgan le oferea multă încredere și se amuza copios, cu toții râdeau, abia se abțineau în momentul în care filmau. „Știți cum e! Te forțezi să fii serios, să te concentrezi, să-ți vezi de replica ta, de filmare, de treabă și, odată îți aduci aminte de-o grimasă de-a lui Puiu (Călinescu) sau de cine știe ce întâmplare haioasă.” Nicolae Mărgineanu își mai amintește, zâmbind și acum, că actorul Jean Constantin, care îl interpreta pe Patraulea, mai întârzia uneori pe la filmări. Făcea naveta de la Constanța și îi era destul de greu să ajungă la timp. Atunci, Tomiță Caragiu, cu mimica-i năucitoare, zicea: „Paștele mamei lui de țigan! Ăsta precis a furat ceva din tren. L-au prins și de-aia nu mai vine…” Râdea toată echipa de leșina. „Eu cred că BD-urile au avut succes foarte mare datorită actorilor, în primul rând. Ne-am înțeles cu toții foarte bine, aveam o o relație strânsă de prietenie. Iar filmul a fost condus cu siguranță și profesionalism, dovadă că și acum, după 40 de ani, el atrage publicul.”, încheie regizorul.

Dana Fodor și Răzvan Mateescu/2006

Foto Internet.